Autismul politic al lui Emil Boc nu mai surprinde pe nimeni.
Pentru Guvernul Boc faptul că un cetăţean român se află în greva foamei de aproape două luni nu implică vreo răspundere politică. Nici domnul Funeriu nu se simte responsabil, cu atât mai mult cu cât Cristina Anghel, învăţătoarea care refuză să se hrănească, este de fapt angajata sa, prin Ministerul Educaţiei. Din partea lui Emil Boc nu poţi să ridici pretenţii. Dacă mama sa de la Răchiţele ar intra în greva foamei, să zicem în semn de protest faţă de scăderea puterii de cumpărare a pensionarilor, cel mai probabil, ilustrul său fiu i-ar transmite că reformele sunt dure, dar 2012 va fi anul PDL. Autismul politic al lui Emil Boc nu mai surprinde pe nimeni. Omul trăieşte în propria sa realitate, într-o Românie fericită, care a strâns doar puţin cureaua. Este o viziune similară cu cea a lui Nicolae Ceauşescu din anii '80, când propagandiştii comunişti ridicau în slăvi grija partidului faţă de popor tradusă în politica alimentaţiei raţionale. Astfel, masele largi populare îşi manifestau recunoştinţa pentru că iubitul conducător avea grijă de colesterolul naţiunii schimbând obiceiurile alimentare de la lapte, carne ouă la urzici, ştevie şi lăptuci.
Dar nu la asta îi stă mintea premierului în aceste zile. Problema lui este să treacă legea Educaţiei la minut, prin angajarea răspunderii. Poate Domnia Sa nu a aflat încă, dar legea se află la Senat, după ce a fost aprobată în Cameră. Tot spre ştiinţa domnului Boc, Guvernul său se bucură de o majoritate solidă în Parlament. Legea ar fi trebuit să treacă prin dezbatere obişnuită, mai ales că este în joc viitorul Educaţiei în România. Prin discuţiile în Parlament, textul a fost îmbunătăţit, amendat. Aşa e normal. Treaba Parlamentului este să dezbată legi. Dacă majoritatea guvernamentală nu aprobă un proiect important sau îl amână la nesfârşit, e clar că nu-ţi m
