"Tamaduieste, Curata, neputinta sufletului meu, invrednicindu-ma cercetarii tale, si sanatate, cu rugaciunile tale, daruieste-mi".
(Paraclisul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu)
Am trait zile de mare cumpana pentru familia noastra micuta. Mama a fost in faza septica, din cauza unei grave infectii la rinichi si a hidronefrozei. Dupa trei luni de stat in spital, luni de chin, de lupta cu boala, cu prabusirea ei psihica si a noastra, dupa deznadejde, nesiguranta privind oportunitatea unei operatii, mai ales ca ni se spusese ca s-ar putea ca rinichiul sa fie scos, am hotarat de comun acord sa fie operata. Interventia s-a facut la inceputul lui iunie, fara a i se scoate rinichiul. Dar dupa operatie au aparut complicatii, s-a simtit foarte rau, iar pe 23 iunie, am aflat ca are cancer. Se impunea o alta operatie de scoatere a rinichiului bolnav (dar era prea devreme, nu se putea inca). Mama nu isi revenea. Au urmat si grave crize de colecist, cancerul se putea generaliza... A fost ingrozitor, am plans zilnic, nu stiam cum sa procedam pentru a o salva, pentru a ne lupta cu boala si cu timpul.
Cand auzeam de cancer aparut la cunostinte, prieteni, la alte persoane publice, empatizam si traiam momente de mare tristete si neputinta, rugandu-ne pentru ei, desi multi au fost infranti de aceasta boala cruda si vicleana.
Suntem persoane credincioase, care ne rugam, tinem post unele zile, dar greutatile vietii, problemele aparute ne impiedica de multe ori sa ajungem la biserica atat de des pe cat am dori. In vara asta fiind insa in concediu, iar sora mea aflandu-se in somaj, am reusit sa mergem mai des. Zilnic, ne-am rugat bunului Dumnezeu, Sf. Fecioare, Sf. Nectarie. Din iunie, am mers saptamanal la Biserica "Radu Voda", la icoana Sf. Nectarie Taumaturgul, izbavitorul de cancer, am citit Acatistul, am luat mir, ne-am rugat cu lacrimi, credinta si sp
