Cornelia Ghica nu a scos niciun cuvânt până la vârsta de cinci ani. Tatăl vitreg a aruncat-o pe geam de la etajul trei când avea numai un an şi cinci luni. Spaima de atunci a lăsat-o fără grai ani buni. A avut şansă să fie înfiată, iar afecţiunea părinţilor adoptivi i-a redat vocea. Acum are 35 de ani şi se mândreşte cu o carieră de două decenii în muzica populară.
Necazurile ei au început la vârsta de un an, când mama sa s-a recăsătorit, iar cel care avea să-i fie tată vitreg s-a dovedit a fi un monstru. „La un an şi cinci luni am fost aruncată de tatăl vitreg de la etajul trei al blocului în care locuiam. Singurul motiv a fost furia, el mă considera un impediment în viaţa lui. Am rămas cu sechele, coloana vertebrală este în formă de S şi am un semn la buza inferioară", a povestit Cornelia Ghica.
La un an şi opt luni mama sa a ales să o părăsească într-un centru de plasament. Şocul acelui moment, când a fost aruncată pe geam, teama de părinţi şi viaţa tristă din orfelinat i-au afectat sistemul nervos şi au făcut-o pe Cornelia să nu scoată niciun un cuvânt până la cinci ani. Cei din orfelinat erau convinşi că este mută.
Puţin după ce a împlinit cinci ani, norocul şi-a amintit de ea. Bunica era colegă de serviciu cu cel care urma să îi fie tată adoptiv. Soţii Ion şi Dobra Ghica îşi doreau de multă vreme un copil, au aflat povestea Corneliei şi au înfiat-o.
„Mama", cuvântul care o îngrozea
Îşi aminteşte cum s-a speriat când a auzit cuvântul „mama" la prima întâlnire cu noii săi părinţi. „Bunicul meu a venit să mă ia, spunându-mi că mă duce la mama. Aveam repuslie faţă de acest cuvând la cât rău îmi făcuse mama naturală şi m-am speriat cumplit. Am fugit în bucătăria orfelinatului, am încuiat repede uşa şi am luat un făcăleţ cu care aş fi vrut să mă apăr de ea", a povestit Cornelia Ghica.
A dorit să nu uite
