Antisemitismul "stiintific" al lui Paulescu il singularizeaza printre personalitatile lumii academice care au adoptat ideologii xenofobe in perioada interbelica. Sa lamurim mai intii, daca mai este nevoie, cine este Nicolae C. Paulescu. Savant binecunoscut in tara si strainatate pentru cercetarile care au dus la descoperirea insulinei, Paulescu a infiintat in 1922, alaturi de A.C. Cuza, Uniunea Nationala Crestina, al doilea partid din Europa care a adoptat zvastica drept simbolul sau oficial. Un an mai tirziu, cei doi au pus bazele Ligii Apararii Nationale Crestine si au pastrat zvastica neagra in mijlocul tricolorului romanesc ca insemn al noului partid. La constituirea formatiunii, Paulescu declara: "Romania Mare e ca un fruct splendid de o frumusete uimitoare. Dar ea poarta in sinul ei un parazit de curind pripasit care-i suge toata vlaga. Acest vierme neadormit e Jidanul, care ii otraveste fiii in circiumi nenumarate, care ii rapeste fecioarele si le face sa devina sterpe, care prin tot felul de speculatii fura piinea de la gura bietilor Romani" (Apararea Nationala, 22.11.1925). Nimic special pina aici: Paulescu resuscita stereotipuri ultrafrecventate in discursul antisemit cultural si politic in secolele XIX si XX. Paulescu se remarca insa prin translarea in domeniul stiintific a discursului antisemit. Savantul roman a propagat teoria inferioritatii biologice a evreilor, foarte populara si in Germania nazista. Antisemitismul politicianului a devenit astfel parte din opera sa stiintifica, un fapt examinat in detaliu de noi in monografia Polemica Paulescu: Stiinta, Politica, Memorie in curs de aparitie la Editura Curtea Veche sub ingrijirea Doinei Jela. Exemplul cel mai clar al pseudostiintei antisemite practicate de Paulescu este lucrarea Degenerarea Rasei Jidanesti, care a fost publicata in 1928. Publicatia fusese anuntata de autor cu doi ani inainte in periodic