Febra. Simptom banal întâlnit în istoricul medical al fiecărui copil... "boala" fiecărei mame şi, deseori, "arma" celor care vor să scape de obligaţii şcolare sau casnice neplăcute!
REACŢIE NORMALĂ
Febra este o reacţie normală a organismului, un mecanism ancestral, nespecific, dar eficient şi, din păcate, încă incomplet înţeles de luptă cu boala. De aceea, atunci când combatem febra nu ajutăm întotdeauna procesul de vindecare. Se apreciază, de pildă, că o temperatură de 38,8 grade Celsius este foarte eficientă în lupta contra infecţiilor.
Capacitatea de reacţie febrilă a copilului este mai mare decât a adultului. Astfel, copilul face febră mai des şi poate atinge rapid (şi suportă, în general, bine) valori mari ale temperaturii. Nivelul febrei nu trebuie însă corelat cu gravitatea bolii: există afecţiuni minore, care se manifestă cu ascensiuni febrile spectaculoase (de exemplu, banale viroze respiratorii) şi boli grave, care nu se însoţesc de febră sau în care aceasta atinge valori modeste.
Uneori, chiar lipsa de răspuns a copilului la boală, incapacitatea de a reacţiona prin febră sau, din contră, coborârea temperaturii sale corporale la valori aflate la limita inferioară a normalului sunt mai îngrijorătoare în evaluarea stării de sănătate. Astfel, sensul de apreciere a fenomenului febril este nu neapărat valoarea, ci persistenţa sa, starea generală a copilului - alterată sau normală - şi mai ales alte simptome asociate: durere, erupţie a pielii, tuse, tulburări respiratorii etc.
Totul începe (şi în acest caz) în mintea noastră: reglarea temperaturii este asigurată de o zonă a creierului numită hipotalamus, care acţionează ca un adevărat termostat. El primeşte informaţii ale valorii temperaturii la nivelul pielii şi ale sângelui şi păstrează un echilibru între procesul de generare a căldurii (la nivel hepa
