Dedic aceste randuri celui pe care, pana in acest moment al vietii mele, l-am simtit cel mai aproape de sufletul meu, a carui imbratisare ma facea sa ma simt in cele mai inalte ceruri, aproape de Dumnezeu
Nu stiu cum s-a intamplat! Dar in momentul in care am realizat ca ma atrage ca un magnet, m-am inhibat, m-am fastacit, simteam ca nu mai pot respira, iar bataile inimii o luasera razna. Am simtit ca m-a lovit ca un trasnet! Am stiut ca era un moment maret. Asa ceva nu simti decat atunci cand intalnesti un suflet cu a carui frecventa rezonezi. Nu neaparat sufletul pereche. E vorba de un sentiment ciudat de vibratii asemanatoare, care te fac sa crezi ca cel din fata ta e omul pe care il astepti de-o viata.
Frecventam o biserica in care el este cantaret in strana si, de la bun inceput, timbrul vocii lui m-a fascinat. Asteptam cu nerabdare sa vina duminica dimineata, sa merg la Sfanta Liturghie, ca sa aud cum Il slaveste pe Dumnezeu si cu cata dragoste canta. Il urmaream cu privirea si, la un moment dat, am simtit ca imi raspunde. In timpul saptamanii, obisnuiam sa mai trec pe la biserica, si cand era acolo, imi facea placere sa intru in vorba cu el. L-am simtit timid si inhibat. Intr-una din zile, m-a intrebat: "De ce nu veniti sa cantati in cor?". El dirija micul cor de credinciosi al bisericii. Dar imediat s-a corectat si mi-a zis: "Adica va invit sa cantati in cor, duminica dimineata, de la ora 10". I-am raspuns ca invitatia lui pentru mine este o provocare, deoarece nu stau prea bine cu vocea, insa a insistat si mi-a zis hotarat: "Va astept. Am vazut ca veniti in fiecare duminica la Liturghie, iar in cor avem nevoie de oameni seriosi". A crescut inima in mine cand l-am auzit. In duminica urmatoare, l-am asteptat la capatul scarilor, ca sa urcam impreuna la balcon. In timpul cantarilor, l-am sorbit din ochi. Este un barbat inalt, cu fata rotunda si
