O încăpere luxoasă cu oameni stilaţi şi cu bani, cu personal săritor gata să-şi satisfacă clienţii şi o atmosferă veselă, aceasta este imaginea cazinourilor proiectată de filmele de la Hollywood, însă realitatea nu este mereu astfel.

La insistenţele unei prietene am mers într-o seară, în cursul săptămânii, într-un cazinou de pe Bulevardul Magheru, după spusele ei, unul din cele mai mari din Capitală.

Citeşte şi:

A scăpat de patima jocurilor de noroc

Încă dinainte de întâlnire m-a avertizat să am cartea de identitate la mine şi să nu vin îmbrăcată sport.

Am ajuns la ora stabilită şi cum prietena mea nu ajunsese, încă, am aşteptat-o în faţa cazinoului. Deşi nu am stat foarte mult, am observat o mulţime de puştani care intrau şi ieşeau din cazinou, însoţiţi de prieteni sau singuri, îmbrăcaţi în trening sau în pantofi asortaţi la blugi. Vorbeau tare şi gesticulau. Deşi mă aflam în centru Capitalei, mă simţeam ca într-un cartier mărginaş unde orice ai face nu ai cum să-i treci cu vederea pe băieţii de cartier.

După câteva minute a sosit prietena şi am intrat. La intrare, nu mi-a cerut nimeni vreun act de identitate şi nici nu m-a căutat nimeni în nicio listă neagră. În faţa porţii pentru detectarea metalelor statea un fel de bodyguard puţin plictisit. Când am trecut prin aceasta, toate semnalele sonore s-au aprins. După ce am confirmat că nu am nimic periculos în geantă şi că nu sunt minoră am intrat în lumea jocurilor de noroc.

Încăpere tapetată cu aparate de jocuri mecanice

În loc de sala luxoasă şi atmosfera veselă la care mă aşteptam, am intrat într-o încăpere mare tapetată cu aparate de jocuri mecanice, cu mochetă tocită şi miros de vechi. Fum cât cuprinde, cu siguranţă nu aveau o aerisire prea bună. Erau maximum 30 de persoane în încăpere, cu tot cu personalul angajat.

După ce mi-au