Bicicleta nu mai este privită de români un mijloc de transport pentru săraci.

Istoria bicicletei. Se întîmpla prin 1817, un baron german, Karl Drais şi-a construit o maşinărie. Strămoşul bicicletei a plecat cu ea din Manheim, oraşul natal, şi s-a plimbat cu ea pînă în suburbia Rheinau. Au trecut 193 de ani. Principiul de funcţionare al unei biciclete a rămas aceleaşi. Tot două roţi aşezate una în spatele celeilalte, tot două pedale. Prin 1885 a apărut şi bicicleta cu lanţ.

Acum, bicicleta a devenit mult mai importantă! Nu mai este folosită doar pentru agrement. Specialiştii afirmă că mersul cu bicicleta este de trei ori mai important din punct de vedere energetic decît mersul pe jos. Şi viteza este de trei-patru ori mai mare.

Amsterdam este metropola bicicletelor, iar despre Copenhaga se spune că trei sferturi dintre călătorii se fac doar cu acest mijloc de transport. Paris şi-a dezvoltat un sistem de închiriere infailibil. Îţi faci un card, o iei dintr-un loc şi o laşi unde ai nevoie. Sigur, acolo vei găsi un loc amenajat pentru ele. Francezii spun că anual se fură sute de biciclete, dar afacerea rămîne profitabilă.

În România, bicicletele aveau o singură destinaţie pînă acum: doar pentru recreere. Ele au început însă să fie folosite zi de zi. Oamenii le preferă, indiferent de categorie şi nu fac asta pentru a epata. Pur şi simplu, au nevoie de ele! E adevărat, au dispărut şi mentalităţile. Nu mai eşti considerat sărac dacă foloseşti acest mijloc de locomoţie. Preţul minim al unei biciclete este 80 de euro. Mai nou, poate datorită intrării în Uniunea Europeană, au apărut culoarele speciale pentru ele, iar în Bucureşti există centre de închiriere. Nu se respectă întotdeauna culoarele unice, n-ai siguranţa că o vei mai găsi după ce-ţi pui sistemul antifurt, dar bicicleta rezistă şi adună din ce în ce mai mu