Când Victor Ponta cere o nouă revoluţie pentru răsturnarea actualei puteri, pare o glumă, cum o glumă a fost şi moţiunea de cenzură. Când tema este preluată de Ion Iliescu şi susţinută de editorialişti cu greutate, gluma se îngroaşă.

Ion Iliescu are o concepţie cu totul particulară despre revoltele din 1989, de care trebuie ţinut seama atunci când prezice că „se vor acumula nemulţumiri care vor genera o explozie ca cea din '89": pe scurt, în primul rând, tirania comunistă (stalinismul) nu a fost comunistă deloc, ci „capitalism de stat". În al doilea rând, „factorul motor" al Revoluţiei nu au fost anticomuniştii sau dreapta (care „n-a fost prezentă"), ci comuniştii, membrii de partid care au ieşit în stradă sau, pe limba lui Iliescu, „factorul social de bază - muncitorimea". În consecinţă, revoltele din '89 nu au fost anticomuniste, ci revoluţii comuniste, în esenţa lor, împotriva „capitalismului de stat" stalinist.

Azi, există în lume două forme de „capitalism de stat": cel chinez, controlat de birocraţia de partid şi armată, şi cel rusesc, controlat de siloviki, aparatul represiv al serviciilor secrete. Nici unul dintre aceste două „modele economice" nu poate fi însă ţinta noului elan revoluţionar al lui Iliescu de vreme ce, după '89, a patronat el însuşi, în calitate de „despot luminat", exact un model dominat şi controlat de foşti membri ai birocraţiei PCR şi de foşti ofiţeri de Securitate. Este modelul în care marile averi s-au făcut cu statul şi în care personaje precum S.O. Vîntu, Dan Voiculescu şi Dinu Patriciu au ajuns să deţină mari segmente ale mass-media, să facă trafic de influenţă, să îşi plaseze oameni în instituţiile statului şi apoi să ceară amnistie fiscală şi „dragostea" aceluiaşi stat. Cu acest „capitalism de stat" Iliescu nu pare să aibă nici o problemă. Nici cu faptul evident că, pentru a putea funcţiona, acest model trebui