Dincolo de frumuseţea oraşului dintre ape, de palatele cu ziduri cenuşii, mirosind a mucegai, sunt straturile de istorie pe care aproape le poţi atinge. Am descoperit Veneţia la maturitate. Cred că de aceea încântarea şi magia au fost atât de profunde.

Ca pentru mulţi din generaţia mea, a călători a însemnat unul dintre visurile neîmplinite ale tinereţii noastre trăite în comunism. Aşa că am descoperit Veneţia la maturitate. Cred că de aceea încântarea, magia, sentimentul de neimaginat au fost atât de profunde.

M-am întrebat de ce Veneţia este un loc atât de special, în care mă întorc oricând cu aceeaşi bucurie? Dincolo de frumuseţea oraşului dintre ape, de lumina ivită din îngemănarea soarelui cu apa, de senzaţia unică a timpului care stă în loc, de palatele cu ziduri cenuşii, mirosind a mucegai, sunt straturile de istorie pe care aproape le poţi atinge.

Aici, mai mult decât oriunde în Europa. În Veneţia, Basilica San Marco, modelată după Sf. Apostoli din Constantinopol, cu cele cinci domuri strălucind în soare, cu mozaicurile care ilustrează scene din Vechiul Testament care aproape-ţi taie răsuflarea, ascunde o poveste de necrezut.

Pentru că aveau nevoie de un patron al Veneţiei, în anul 828, negustorii veneţieni au furat rămăşiţele pământeşti ale Sfântului Marcu din Alexandria pe care le-au adus din Egipt în cea mai mare taină. Într-un superb amestec de sacru cu profan, gestul a fost justificat ca fiind împlinirea ultimei dorinţe a evanghelistului.

Aventurile lui Marco Polo

Basilica reţine şi imaginea lui Vivaldi părăsind grăbit altarul, îndreptându-se spre sacristie pentru a-şi nota o temă nouă pentru o fugă. Apoi se întoarce pentru a termina slujba. Suntem în 1703, iar Antonio Vivaldi fusese proaspăt hirotonisit preot, era violonist la Capela ducală de la San Marco şi era pe cale să devină cel mai import