Promenada Eminescu. Da, a fost o vreme când o stradă din Oradea se numea astfel. Dar asta nu o poți afla doar atunci când ești îndrăgostit. Acum are un nume rece și sec, Strada Libertății, ca atâtea alte străzi fără personalitate din orașele patriei. Când ești îndrăgostit însă, ai vremea să ridici privirea, să ignori cablurile care îți taie perspectiva și să afli poveștile orașului. Se înțelege, dacă ai și un ghid care le cunoaște.

Ei bine, pe Strada Libertății, fostă Promenda Eminescu înainte de război, trecea, în primii ani ai secolului trecut un omnibus. Mai exact, pentru cei care nu știu, ”tăticul” tramvaiului. Un vagon pe roți de cauciuc, tras de cai. A fost nebunia frumoasă a unui celebru arhitect ordădean – Rimanóczy Kálmán senior. Cel care, tot pe strada Libertății, la intersecția cu străzile Nicolae Grigorescu și Iosif Vulcan, a ridicat Băile care i-au purtat numele. Pe când încă nu se inventase conceptul de spa, la Băile Rimanóczy aveai parte de tot ceea ce își dorește un turist de 5 stele: hotel, restaurant, cafenea și băi de aburi, pentru bărbați și femei.

Construcția complexului, începută în 1890, a fost finalizată 10 ani mai târziu. Astfel, trecerea în noul secol s-a putut sărbători în cafeneaua ”Royal”, fostă ”La regele Ungariei”, actualmente restaurantul ”Oradea”. Decorațiunile secessioniste amintesc de anii de glorie ai acestui stil adoptat la noi chiar de Rimanóczy Kálmán, tatăl și fiul. 6 ani mai târziu, în prelungirea cafenelei, pe partea dinspre Criș, s-a deschis și restaurantul ”Rimanóczy”. Din fața acestuia, porneau și cele două linii de omnibus, care nu au avut însă viață prea lungă – tramvaiul s-a grăbit să le ia locul.

Anii dintre războaie i-au adus gloria Cafenelei ”Royal”. Aici a funcționat, începând din 1926, ”Clubul Ziariștilor”, printre ai cărui invitați s-au numărat George Enescu, Bartok Bela, cântăreții de operă Je