Pe 25 august 1944, Rareş Alexandrescu a privit alături de alţi constănţeni cum nava a fost distrusă de o explozie puternică şi a dispărut în adâncurile Mării Negre

Avea numai 16 ani atunci, dar, în ultimii ani, fusese înconjurat de război. Cel de-al doilea război mondial s-a făcut simţit şi la Constanţa. Chiar dacă oraşul nu a fost distrus de bombardamente mari, era un punct foarte importat, deoarece în port acostau toate navele nemţeşti sau ale aliaţilor şi tot de aici plecau evreii care încercau să se salveze din mâinile naziştilor. I-a cunoscut şi pe nemţi, şi pe ruşi, a trăit clipe de groază, a stat pitit între florile din curte, a cunoscut războiul, chiar dacă era numai un copil.

Rareş Alexandrescu are acum 82 de ani. Este în putere şi sprinten mai ceva ca un tinerel. Trecerea timpului nu a lăsat urme decât pe faţă şi în bogata experienţă de viaţă pe care a acumulat-o de-a lungul multelor decenii. Are multe poveşti din timpul războiului, însă una dintre amintirile care i-au rămas foarte proaspete în minte este scufundarea submarinului nemţesc.

„În ziua de miercuri, 25 august 1944, aflându-se în zonă, în cartierul Portului, unde locuiam, că navele germane au părăsit portul şi fug spre sud, curiozitatea ne-a făcut să mergem la malul portului. În acel moment, la orizont, spre sud, încă se mai vedeau câteva nave. În faţa portului, cam în drept cu actuala Dană 50, un submarin era în derivă, cu prova orientată spre sud, fapt ce ne-a atras atenţia tuturor celor care priveam. Părea părăsit. În jurul orei 18, s-a produs o explozie enormă la bordul submarinului. Deflagraţia l-a rupt de la jumătate şi, în mai puţin de cinci minute, s-a scufundat", povesteşte Rareş Alexandrescu.

Vestea că o echipă de scafandri a descoperit la 10 km de Portul Constanţa o epavă a unui submarin, l-a făcut să-şi amintească de acest eveniment. „Nu ştim ce s-a întâmp