Deşi a ajuns să iubească întâmplător arheologia, de mai bine de 40 de ani, Vasile Oprea nu a putut să stingă această pasiune.

Chiar dacă timp de 15 ani a fost mecanic de locomotivă, nimic nu l-a împiedicat să plece în expediţii pentru a căuta ceramică veche sau obiecte care au aparţinut civilizaţiilor demult dispărute. „ Când eram copil, cred că am spart, din neştiinţă, multe obiecte de valoare. Având în vedere că m-am născut în una dintre cele mai mare aşezări getice din judeţ, comuna Borcea de astăzi, sunt convins că m-am „întâlnit“ de numeroase ori cu istoria. Dacă nu erau vestigii, pasiunea mea ar fi fost în zadar pentru că nu aveam pe ce s-o exercit“, spune Vasile Oprea.

La muzeul Dunării de Jos, de 21 de ani

De la 1 decembrie 1989 este angajat la Muzeul Dunării de Jos şi, chiar dacă a avut oferte materiale superioare, a ales să nu părăsească meseria pe care o face cu atâta dragoste. „În prezent sunt încadrat pe postul de conservator, am avut oferte bune, dar nu m-a lăsat inima să plec“, a precizat bărbatul. Deşi în 2008 a susţinut masteratul în istorie, nici până astăzi nu a depus dosarul pentru a fi angajat ca şi arheolog pentru că ştie că „la salariu nu se schimbă nimic“. Spune că este fericit că poate lucra într-un colectiv de profesionişti unde s-a format ca specialist.

15 ani la CFR

Vasile Oprea nu a renunţat la arheologie nici măcar în perioada în care a fost mecanic de locomotivă. „ La vârsta de 19 ani, pentru că picasem admiterea la Facultatea de Istorie din Iaşi, m-am angajat la CRF. Am trecut prin toate etapele profesionale şi am rezistat cu stoicism 15 ani unor responsabilităţi şi pericole uriaşe. Nici atunci însă nu terminat cu arheologia. Mai mult decât atât, am atras şi alţi colegi de breaslă în expediţii şi căutări în diverse zone ale ţării“, povesteşte, cu nostalgie, Oprea. Citiţi mai multe amănunte în ediţia de