Militarii români sunt trimişi în teatrele internaţionale de luptă cu armament învechit, uzat sau nepotrivit condiţiilor de climă.

România are, în momentul de faţă, aproape 2.000 de militari dislocaţi în zone de conflict. Peste 1.600 dintre aceştia se află în Afganistan. Chiar dacă Armata Română este membră NATO, echipamentele sunt un amalgam de tehnică românească, sovietică şi americană. În Angola, Bosnia-Herţegovina, Albania, Kosovo, Irak sau Afganistan, românii au fost foarte apreciaţi pentru modul în care au acţionat. Diferenţa de tehnică militară faţă de celelalte armate a fost compensată de inventivitatea şi capacitatea de adaptare rapidă a românilor în situaţiile critice. Probleme au creat nu doar inamicul, ci şi propriul echipament - uzat fizic şi moral, nepotrivit pentru acţiuni de luptă în Africa sau Asia. În Afganistan şi Irak, treptat, uniformele „tip deşert" le-au înlocuit pe cele „tip pădure", bocancii au devenit mai uşori, dar principala maşină de luptă rămâne transportorul TAB 77, iar accesul în teatrul de război se face cu un avion Hercules vechi de 50 de ani. Din lipsă de bani, programele majore de înzestrare a Armatei bat pasul pe loc.

Peste 20.000 de militari români au participat, în ultimii 20 de ani, la misiuni în afara teritoriului naţional. Veteranii din Angola, Afganistan, Irak, Bosnia şi Kosovo sunt cei mai experimentaţi soldaţi români, întrucât au fost căliţi în războaie adevărate. Durata normală a unei misiuni de război este de şase luni, dar există şi militari care au participat la două sau chiar la trei asemenea misiuni. Oamenii şi-au demonstrat curajul şi buna pregătire, dar echipamentul din dotare a fost, de cele mai multe ori, sub nivelul celui folosit de partenerii de coaliţie.

Un militar din Forţele Terestre ale României este trimis la război într-o uniformă din stofă de origine englezească, denumită ripstop, dar cr