Angela, un fel emo-eco girl, meditează pe teme macabre, volitiva Nata, cu o înzestrare musculară destinată unei cauze mai bune, distruge totul în jur, manifestându-şi exponenţial emoţiile, iar Ola are puseuri intelectuale şi o senzualitate care-şi caută excitante într-o cazuistică complicată. Războiul ruso-polonez se dă în capul Dorotei, eroina care desface toate aceste personaje prin partenogeneză şi care le şi manevrează cum vrea, şoptindu-le replicile, abandonându-le pe neaşteptate. O parte dintre intervenţiile „auctoriale“ devin vizibile în film, însă jocul dintre regizorul-Dorota şi personajele sale nu reduce masa critică a bizareriilor. Te poţi întreba ce fantasme de fată cuminte întruchipează toate aceste personaje care au în comun o anumită formă de dezechilibru, trăiesc într-un limb impur al imaginaţiei, acolo unde se acumulează rezidual fantasmele şi dorinţele inavuabile.

Sânge din sângele meu (2009) al lui Marcin Wrona impune printr-o mare sobrietate stilistică şi ar fi un film foarte pe gustul regizorilor români ai Noului Val, cu o perspectivă iconoclastă, cu o francheţe liminală a situaţiilor, cu o duritate care nu vine numai din mediul în care personajele evoluează, ci şi din genul de abordare minimalistă. Igor îşi încheie cariera în boxul de categorie mijlocie printr-un meci care-l condamnă la moarte într-un termen scurt. Odată cu încheierea vieţii sportive, se închid treptat şi celelalte posibilităţi rămase dintr-o viaţă anterioră în care există o iubire ratată, Monia, şi un prieten pierdut, Olo.

Pentru că mai are puţin de trăit, instinctul îi dictează lui Igor o soluţie de compromis. Cineva la ananghie ca şi el, o vietnameză fără acte de rezidenţă în Polonia, ameninţată de posibilitatea deportării, acceptă să-i fie soţie şi să-i facă un copil. Copilul există deja, nu-i aparţine şi, după o scurtă criză, Igor va retrasa destinul acestei