Născut în aceeaşi zi cu preşedintele României, pe 4 noiembrie, Anton Vernica are în comun un lucru cu şeful statului: ştie tot ce scrie presa.

Este printre puţinele persoane care pe timpul regimului comunist au avut şansa să plece la specializare în străinătate. În 1980, Anton Vernica a fost recrutat de către Combinatul Petrochimic Teleajen, societate la care lucra, să meargă în Japonia pentru a se specializa în instalaţii pentru polietilenă de joasă tensiune.

„Ceea ce m-a şocat atunci când am ajuns în Japonia a fost diferenţa de cultură şi civilizaţie. Japonezii sunt un popor cald şi primitor. Am fost în delegaţie împreună cu un inginer care ulterior a ajuns şi primarul Ploieştiului şi mai mult prin intermediul lui ne înţelegeam cu japonezii, în limba engleză. Ştiam şi noi câte puţin, că dacă mergeam la un magazin trebuia să vorbim", spune bărbatul.

A fost în Irak

Anton Vernica a participat în 1989 şi la repunerea în funcţiune a combinatului petrochimic de la Basra din Irak. „Am ajuns în Irak exact după ce se terminase războiul de opt ani dintre Iran şi Irak. Ţara era devastată. Vedeai numai maşini de război, tancuri, era o imagine deplorabilă. Prima dată când am ajuns şi am văzut oameni cu puşti pe străzi ne-am speriat şi ne gândeam dacă mai scăpăm de aici. Dar încet-încet, lucrurile au fost repuse în funcţiune, iar ţara a început să se reconstruiască".

Anton, alături de colegii lui au stat în campusul în care au locuit şi americanii care au construit combinatul, înainte ca acesta să fie păstrat în conservare în timpul războiului. În 97, bărbatul a ieşit la pensie şi a preluat ca administrator o asociaţie de proprietari din zona de nord a Ploieştiului unde locuieşte de peste 30 de ani. Pentru că nu putea să stea acasă după o viaţă de activitate, Anton Vernica a hotărât să devină gestionar de presă, loc de muncă pe care îl ar