De câţiva ani încoace, lumea se sfârşeşte din ce în ce mai des. Topirea gheţarilor a predat ştafeta gripei aviare, care, după ce a luat piuitul câtorva găini, a fost înlocuită de inversarea polilor magnetici.
A venit apoi gripa porcină, prezentată ca un fel de verişoară a ciumei, de fapt un biet strănut la scară planetară.
Dacă lumea nu s-a sfârşit, în schimb a înnebunit iremediabil. Astăzi, o pierdere de semnal a cablului TV este explicabilă, în termeni ştiinţifici, doar prin furtuna electromagnetică născută din exploziile solare, „am văzut eu la emisiunea lui Oreste". Câţiva fulgi de zăpadă au căzut peste România şi, cu toate că prognoza meteo pentru următoarele zile este de vreme frumoasă, titlurile de pe ecranele TV sunt de genul „Iarna ameninţă România". Asta nu înseamnă că vremea frumoasă ar fi un semn bun. Dimpotrivă. Te întâlneşti la lift cu vecinul şi, în cele câteva secunde de claustrare în doi, îi spui, cu gândul de a însăila o conversaţie: „Ce vreme frumoasă!". El oftează adânc şi zice: „Da, exact aşa a fost la Revoluţie şi se ştie ce-a urmat...". Apoi îţi reaminteşte că e zarvă în Coreea, clatină din cap şi iese, iar tu te întrebi dacă n-ar fi cazul să cobori direct în adăpostul antiatomic din beci.
Să nu uităm cutremurul, despre care un specialist spune că e departe, iar când va veni va avea „6 grade, 6 grade şi ceva pe scara Richter". În unele locuri, ştirea apare uşor modificată: „Cutremurul va avea aproape 7 grade pe scara Richter". De ce? E mai uşor să vinzi groaza cifrei 7, aşa cum un produs care costă 1,99 lei se va cumpăra mai repede decât unul de 2 lei. Deja, din „posibil", seismul devine „probabil", iar „perioada următoare", care în vorbele specialistului era de 30 de ani, se traduce prin „în curând".
Vă amintiţi bulinele roşii puse pe clădiri cu un etaj, mai rezistente decât jumătate din Bucureşti, pentru a putea f
