În Statele Unite ale Americii, în multe ţări din lume, Vladimir Tismăneanu e o vedetă. Cărţile lui sunt publicate de marile edituri, de la Routledge la Princeton University Press, şi de la Free Press la University of California Press. Sursa: EVZ
E invitat la prestigioase conferinţe internaţionale şi organizează, la rându-i, simpozioane şi dezbateri de înalt nivel ştiinţific. E ovaţionat şi la New York, şi la Washington, şi la Paris, şi la Bruxelles, şi la Viena, şi la Varşovia, şi la Budapesta, şi la Chişinău. Peste tot, el este Professor Tismăneanu. Doar în România este "evreul Tismineţki", "fiul Ciungului", "şobolanul Volodea". În ţările civilizate, numele său e privit cu dragoste. La noi - ca să-l parafrazez pe Salinger - e tratat cu abjecţie.
Dacă injuriile, falsificările grosolane, ura viscerală, ameninţările cu moartea ar veni doar din partea lacheilor comunismului, doar dinspre agenţii mascaţi sau demascaţi ai Securităţii, ar fi oarecum normal: nu există niciun intelectual sau politician român care să fi făcut atât de mult pentru înţelegerea naturii criminale a bolşevismului. Şi a făcut-o cu argumentele implacabile ale omului de ştiinţă, ale comparatistului şi politologului capabil să dezvăluie fenomenele în întreaga lor complexitate istorică. N-a făcut-o exhibându-şi rănile, nu şi-a transcris - fie şi selectiv - dosarele de la Securitate şi nici nu s-a străduit să-şi confecţioneze un soclu de disident - deşi activitatea de la Europa Liberă şi din presa occidentală, înainte de 1989, ar fi oferit suficiente probe şi pentru o astfel de postură.
Nu minimalizez în niciun fel contribuţiile foştilor deţinuţi politic, ale opozanţilor regimului şi ale tuturor celor dornici să depună mărturie despre ororile comunismului. Vocea victimelor e de importanţă covârşitoare în demonstrarea felului în care o ideologie ce promitea (şi promite)
