Lucrează de peste 30 de ani în învăţământ, iar 21 ani din carieră şi i-a petrecut la Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 1 din Slatina. Iubeşte florile şi se relaxează mergând în pelerinaje.

Fire modestă căreia nu-i place lauda de sine, educatoarea a vorbit cu greu despre activitatea sa în învăţământul oltean. Şi-a dorit să devină educatoare pentru că i-au plăcut dintotdeauna copiii. Părinţii au fost cei care i-au trasat întâi linia carierei, însă nu foarte târziu a realizat şi ea că meseria aceasta i se potriveşte ca o mânuşă. „Am fost o fire blândă dintotdeauna şi, în acele vremuri, mama şi cu tatăl meu au considerat că asta e cea mai potrivită meserie pentru o fată în general, şi pentru mine în special. Am dat la Liceul Pedagogic, la secţia educatoare, iar imediat după liceu m-am angajat“, îşi aminteşte Maria Coşereanu. La începutul carierei a predat la o grădiniţă din comuna Corbu, iar cărările vieţii au purtat-o la Slatina. Este educatoare de 21 ani la Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 1 din Slatina, fostul Cămin al Uzinei. A învăţat cum să ţină lingura în mână sau să recunoască literele aproape zece generaţii de copii. „Este o adevărată plăcere să lucrezi cu cei mici. Pot spune că mai multă muncă este cu părinţii lor, decât cu copiii. Copiii din generaţiile din urmă cu câţiva ani erau mai disciplinaţi, iar familiile erau mai preocupate de educaţia lor“, explică educatoarea.

Îi învaţă să mănânce şi să citească

Cu răbdare multă şi blândeţe desfăşoară cu cei mici activităţi de tot soiul, educatoarea le preferă însă pe cele matematice şi sportive. Are o meserie dificilă, iar cele mai mari greutăţi le întâmpină în relaţia cu copiii de la grupa mică. La nici trei ani mulţi dintre ei nu cunosc tacâmurile, nu ştiu să mănânce singuri sau să vorbească pe înţeles. „Am avut un copilaş care nu cunoştea lingura, i-am dat şi să mănânce. Din acest