Exponatele ilustrează activitatea artistică şi pedagogică a părintelui gravurii româneşti

Călătorului îi şade bine cu drumul, iar iubitorului de artă, de istorie, descoperind muzeele.

Puţini târgovişteni cunosc că la Vulcana Pandele, la nici 13 kilometri de municipiu, există un lăcaş unic în ţară.

Construită în 1905, actuala Casă Atelier Gabriel Popescu a fost donată localităţii, ca muzeu, în august 1969 de către avocata Eliza Popescu, nepoata gravorului, împreună cu mobila, biblioteca, obiectele personale aparţinând familiei,

documente, cărţi şi gravuri, reuşind astfel să contribuie la reconstituirea atmosferei locuinţei în care s-a născut şi a trăit o vreme gravorul şi desenatorul Gabriel Popescu.

Practic, întreaga sa activitate artistică şi pedagogică este cuprinsă şi bine ilustrată prin exponatele din muzeul de la Vulcana Pandele.

Gabriel Popescu, un gravor minuţios ca un bijutier

Casa Atelier Gabriel Popescu, deschisă vizitatorului în anul 1970, prezintă informaţii asupra vieţii şi activităţii gravorului, prin orânduirea firească a obiectelor personale, a bibliotecii cu cărţi de specialitate şi reviste de artă.

S-a realizat, de asemenea, un interior cu atelierul în care lucra Gabriel Popescu, unde se regăsesc ustensilele pe care le folosea şi care ni-l dezvăluie pe gravor minuţios ca un bijutier.

“Expoziţia este în acelaşi timp casa memorială, atelier de gravură dar şi muzeu de artă plastică, o oază de lumină, talent, linişte, frământare artistică interioară, toate acestea purtând un singur nume - geniu creator”, afirmă Ovidiu Cîrstina - directorul Complexului Naţional Muzeal “Curtea Domnească” Târgovişte.

Despre Gabriel Popescu (1866-1937) se spune că este părintele gravurii româneşti. Artistul plastic dâmboviţean, născut la Vulcana Pandele, este cel care a consacrat gravura ca