Mii de hectare de ruine, moloz si colturi de cladiri abandonate. Sunt putinele dovezi ca Romania a avut o industrie inainte de 1990. Considerate neperformante si mari consumatoare de resurse, combinatele si intreprinderile noastre au ajuns la fier vechi. Intr-o tara cu infrastructura feroviara la pamant, in care trenurile circula cu viteza melcului, ne-am permis sa inchidem combinatul de sine de cale ferata de la Calarasi. 2 miliarde de dolari investite chiar inainte de Revolutie in cea mai noua tehnologie s-au pierdut intr-o afacere incalcita.
Dupa 1990, ne-am batut joc de o industrie de miliarde de dolari. Toti marii colosi, alta data mandria economiei romanesti, au fost culcati la pamant. Unde nu a fost dezinteres, si-au facut loc furtul, coruptia si privatizarile prin metode paguboase. Fabricile noastre au fost considerate de cei care au preluat pe rand puterea doar niste mormane de fier vechi si tratate ca atare. In urma cu 60 de ani romanii se laudau cu timpii record in care puneau pe picioare o industrie. In contemporaneitate, romanii bat din nou recorduri. De data aceasta se lauda cu timpii record in care reusesc sa-si culce industria la pamant. In urma acestor recorduri raman imagini apocaliptice. Imagini pentru care inca nu s-au inventat cuvinte. "Prapad, jaf, ruina, dezastru" sunt prea putin. Printre aceste ruine mergi cu sentimentul dezolant ca te afli in tara nimanui, intr-un loc in care poti sa distrugi si sa furi orice. Nu trebuie sa cauti mult. Astfel de imagini gasesti peste tot in Romania. In ultimii 20 ani, aproape toata industria a fost pusa la paman: fabrici, uzine, centre de cercetare, combinate, locuri pe care nimeni nu a fost in stare sa le mentina in picioare.
Combinatul Siderurgic "Victoria" Calan a fost demult infrant. Cristi este unul dintre sutele de "talibani" care scomonesc printre ruine. Asa au fost porecliti ca
