Să fi prevăzut Petraru atentatul din 1886 sau să fi avut complici care trebuiau să termine ceea ce a început el? Din cauză că acesta a susţinut că făcea parte dintr-un comitet numit al Celor cinzeci, douăzeci de oameni au fost arestaţi ca suspecţi. Anchetatorii au constatat că atentatorul şi-a urmărit cu cerbicie atingerea scopului. Pe 1 decembrie l-a aşteptat pe I.C. Brătianu la ieşirea de la Cameră şi apoi la Ministerul de Finanţe. Nu a reuşit însă să se apropie de acesta, din cauză că liberalul s-a urcat, de fiecare dată, cu rapiditate în trăsură.

În momentul arestării, s-a găsit asupra lui Petraru o petiţie adresată lui Ion C. Brătianu. Acesta era un mod de a ajunge în apropierea ţintei. Peste numai o zi, Petaru a mers la şedinţa Senatului, dar, constatând că Brătianu absenta, s-a deplasat la Camera Deputaţilor. Nu a trebuit să se folosească de petiţie, de această dată putându-se apropia nestingherit de premier.

Cetăţenii care locuiau pe străzile Victoria şi Lipscani s-au deplasat la domiciliul lui Brătianu pentru a-l felicita, aşa cum au procedat apoi şi şaptezeci de elevi ai Liceului "Matei Basarab". Primul-ministru a ieşit în faţa locuinţei pentru a arăta oamenilor că este nevătămat. A fost de asemenea vizitat de Regele Carol I (1866-1914) şi de Mitropolitul Primat.

Cei care nu s-au putut deplasa la domiciliul omului pe care îl simpatizau i-au trimis telegrame de felicitare. Generalul Ion Emanoil Florescu, reprezentant al Partidului Conservator, a ţinut să dezmintă în plenul Senatului orice amestec al conservatorilor în evenimentul de la 2 decembrie: "D-lor senatori, nimeni nu poate regreta mai multu, decât partidulu conservatoru, fapte criminale ca acelea care s-au consumat ieri seară asupra d-lui preşedinte alu consiliului de miniştri. Uramu, d-lor, ca acestu faptu să fie un faptu izolatu, pe care cu dreptu cuvântu să-lu putemu stigmatisa