"Ma voi ruga zilnic ca Dumnezeu sa-mi auda glasul si scrisoarea mea sa fie publicata"
Stimata doamna Sanziana Pop,
Ma numesc Abalasei Andrei-Alexandru, locuiesc in satul Joldesti, com. Vorona, jud. Botosani. Sunt elev al scolii generale cu clasele I-VIII din sat (elev in clasa a VIII-a). Incerc atat de clar cat voi putea sa va redau imaginea unei familii nevoiase, in care zilnic ne zbatem cu lipsuri, neajunsuri, si tot ce poate insemna grija zilei de maine. Locuiesc impreuna cu mama mea si cei doi frati, Vladut, 13 ani, si Gabriel, 12 ani. Desi ne lipsesc cele mai elementare lucruri, cum ar fi: un aragaz, frigider, masina de spalat sau un sifonier, mama se lupta din rasputeri sa ne creasca decent, sa putem sa o ducem cat de bine se poate. Mamica noastra a venit in acest sat in urma cu 12 ani. A ridicat casuta in care locuim, dar nu a reusit sa o termine. Noi, copiii, cresteam, am inceput pe rand gradinita, iar apoi scoala. Asa ca nu s-a putut face nimic la casa, grija mamei s-a revarsat asupra noastra. Hainute, ghiozdanele, incaltaminte si tot ce au nevoie trei copii de scoala. Chiar daca acasa o duceam (si o ducem) foarte greu, atunci cand suntem la scoala, mama vrea sa nu rada ceilalti colegi de noi. Am fost si mai suntem facuti de catre unii "nevoiasi", dar mama ne spune sa nu ne fie rusine cu situatia in care ne aflam. In aceasta vara, atunci cand mama a fost chemata pe la unii sateni la cate o munca, am mers sa ajutam si noi. Lucram, ba pe mult, ba pe putin, sa avem ce pune pe masa si sa ne putem descurca de pe azi pe maine. Vara, cand este campanie, mama mai este chemata uneori cu ziua (lucreaza pe alimente sau pe bani), dar cand nu are unde lucra, traim din 190 lei noi (alocatia noastra). Ne luptam cu multe lipsuri, multe am vrea sa facem si nu putem, dar sper sa termin scoala peste cativa ani si sa pot sa imi ajut fratii si mama. Cu ploile ca
