Nici nu ştii cu ce să începi atunci când vrei să vorbeşti despre albanezii din buricul Olteniei. Istoria lor, secretul unei afaceri care dăinuie de 300 de ani sau efectele crizei economice sunt doar câteva dintre subiectele pe care ne propunem să le abordăm.

La intrarea în prăvălia aşezată la intersecţia a două străzi din centrul vechi al oraşului, ne întâmpină vocea caldă a unei femei cu batic pe cap. „Poftiţi, vă rog“, ne îndeamnă ea. Apare şi Hashim Memish pe uşa care dă spre laborator. „Despre ce vreţi să discutăm?“ este întrebarea cu care ne primeşte dar nu înainte de ne saluta politicos. Ne roagă să-l aşteptăm 10 minute, timp în care trebuie să meargă să rezolve câteva treburi. Rămânem să admirăm diplomele şi cuvintele scrise de oameni importanţi care au trecut pragul „Atletului albanez“, aşezate pe doi dintre pereţii cofetăriei. Un bărbat şi o femeie încărcaţi cu sacoşe pline intră şi beau pe nerăsuflate două pahare de bragă, fără să se mai aşeze la vreuna dintre mesele libere.

Apare şi Hashim. „Haideţi să depănăm poveşti!“ ne spune bărbatul de 72 ani, dar nu înainte de a ne servi cu un strop din braga care l-a făcut celebru şi o cupă de îngheţată. Îşi ia cu el cartea de onoare care dăinuie de ani buni, mai exact din 23 iulie 1967 şi începe să ne citească câteva din vorbele care l-au impresionat. „Când muşti încet din baclava/ Plăcerea este sclava ta/ Şi de mai sorbi şi-un strop de bragă/ Simţi gust de dor, ţi-e viaţa dragă“, ne citeşte Hashim într-o română perfectă. „Îmi place să vorbesc despre orice, mai puţin despre politică. Eu nu ştiu să fac numai bragă, îmi place să am şi cultură“, spune el.

„Îmi place România“

Bărbatul ne dezvăluie că îmbină armonios faptul că e român dar şi că e albanez, şi e mândru că e oltean, spunând despre Oltenia că este „inima acestei ţări“. Pentru albanezul din inima Olteniei a devenit o tradiţie să ridice