Datele disponibile in martie 2010 indica faptul ca, din aproximativ 200.000 de persoane aflate in plata indemnizatiei pentru mame, doar 20% primeau mai mult de 600 de lei pe luna, cat reprezinta plafonul minim. Platile totale se ridica lunar la aprox 190 milioane RON, adica ceva mai mult de 40 de milioane de euro. Din perspectiva strict contabila a FMI, gestul Guvernului de a reduce concediul maternal platit de la 2 ani la 1 an are sens. Economiile realizate se ridica la jumatate de miliard pe an. Din perspectiva demografica si politica, decizia este stupida si, de fapt, costisitoare, deoarece conserva masuri populiste - plafonul minim - si incurajeaza natalitatea in familiile sarace. O scurta istorie a indemnizatiilor pentru mame indica triumful viziunii populist-stangiste asupra temei indemnizatiilor in ultimii 7 ani.
In 2003, putin inainte de alegerile din 2004, Guvernul Nastase limiteaza, intr-o prima faza, indemnizatia pentru mame la 85% din media veniturilor realizate in cele zece luni anterioare nasterii copilului. Dupa doua luni, acelasi Guvern Nastase revine si stabileste o noua regula: 85% din salariul mediu brut pe economie, nu din veniturile realizate. O decizie luata din ratiuni strict electorale, care vizeaza in mod explicit electoratul de stanga. Atat Adrian Nastase, cat si Ion Iliescu si-au facut atunci un calcul politic cinic, bazat pe statistici clare.
"Femeile care au salarii mari oricum nu vor cumpara pampersii din banii pe care ii dam noi aici ...Pe noi ne intereseaza situatia celorlalte 85% dintre femei care nu au aceste posibilitati", afirma Nastase in 2003. Si Ion Iliescu, pe atunci presedintele Romaniei, sutinea masura care venea in sprijinul electoratului PSD si vorbea despre "sanse egale" acordate tuturor copiiilor: "87 la suta dintre femei sunt favorizate de aceasta decizie pentru ca au venituri sub salariul mediu p
