A devenit deja o tradiţie a televiziunii de pe Pache Protopopescu să difuzeze, înainte de Crăciun, filmele "Singur acasă" (1 şi 2) - cu Macaulay Culkin şi Joe Pesci.

Nu ştiu a câta oară le revăd. Ştiu doar că ele au un ceva special, care le fac agreabile mereu.

Dacă sunteţi cumva mai scorţoşi, dacă nu vă îngăduiţi să râdeţi în hohote în faţa unor creaţii destinate, fireşte, vulgului, dacă vă consideraţi un analitic ce nu-şi permite luxul de a lăsa deoparte preocupări foarte serioase, vă propun un experiment cât se poate de ştiinţific: faceţi-vă timp şi pri viţi un copil care se uită la "Singur acasă".

Unul care vede pentru prima oară filmul sau unul care ştie deja secvenţe pe de rost. Credeţi-mă: râsul lui, bucuria lui sunt molipsitoare! Habar n-am de ce.

O fi vreo vrajă la mijloc sau poate că, pur şi simplu, fabrica de filme de la Hollywood (pe care o privim de sus, cu superioritate, noi, provincialii amatori numai de filme de artă) chiar face lucruri serioase până şi atunci când e vorba de comedii pentru copii.