Povesti de dragoste
Se spune ca ceea ce nu te omoara te intareste. Asa este. Pot sa va spun acest lucru acum, pentru ca am trecut prin multe intamplari care au lasat urme adanci in viata mea. Dintre toate aceste intamplari, am s-o aleg pe aceea din care am invatat, in primul rand, sa nu judec oamenii de la prima intalnire, sa am rabdare si sa-i cunosc pe indelete, si-abia apoi sa-mi pot permite sa fac observatii despre ei. Si asta numai daca este cazul, caci, cu siguranta, n-am fost facuti pe lumea asta ca sa ne dam cu presupusul despre una sau alta dintre faptele apropiatilor nostri si nici sa-i judecam pe cei pe care-i cunoastem dupa canoane pe care le-au inventat altii, in cine stie ce alte imprejurari.
Tinerete "zvapaiata"
Am fost singura fata a unei familii de conditie medie. Parintii mei, oameni simpli, m-au crescut in respectul unor norme de comportare civilizata, demna, dar destul de rigide. Am inceput liceul, si in anul intai de studii, s-a intamplat un lucru care mi-a schimbat total viata. De cateva ori am fost insotita de un baiat in drumul spre casa, de la scoala. Ne-am cunoscut intamplator, pe strada, am intrat in vorba, si asa am aflat ca nu era din orasul nostru.Venise cu un grup de geologi, la niste lucrari care se faceau la mina din localitate. Repet, ne-am vazut doar de cateva ori, am povestit, am glumit, am flecarit despre tot felul de filme si carti si cam atat. Nici prin cap nu-mi trecea ca ceea ce se intampla cu noi ar putea sa se concretizeze, mai tarziu, intr-o poveste de dragoste. Nici macar nu simteam ca m-ar atrage in vreun fel, asa cum banuiam eu ca trebuie sa se intample. Eram doar doi tineri care se intalneau si povesteau. Dar in micul orasel in care am copilarit, asemenea intalniri nu puteau trece neobservate si, mai ales, necriticate, dezbatute pe toate fetele, de gura lumii. In perioada aceea, am luat
