Ne-am intalnit intr-o seara rece, de toamna tarzie.
Un suflet mic, ratacit printre muntii de zapada si prin gerul cumplit. O mogaldeata care cauta cu infrigurare o mangaiere si caldura unui camin. Probabil ca intalnirea noastra era iminenta. Aveam nevoie una de cealalta. A devenit fetita mea. Eram peste tot impreuna. Candoarea si loialitatea ei erau deconcertante. Un caine maidanez, pe care multi nu ar concepe sa-l ia acasa, era de o delicatete si inteligenta iesite din comun. Prietenii ramaneau uimiti cand o intalneau. Multumita ei, am invatat sa iubesc animalele, aceste creaturi neajutorate, care nu au nici o vina ca traiesc pe strada, am invatat sa le ajut, sa nu trec nepasatoare pe langa o alta fiinta, care are nevoie de o mangaiere sau de o alinare.
A fost alaturi de mine 11 ani minunati. Blacky devenise umbra mea, o iubeam tot mai mult. De cate ori nu mi-a oblojit susceptibilitatile cu afectiunea ei! Incercam sa nu ma gandesc ca timpul trece si, dupa cum zicea un cunoscut scriitor, are "nefericita capacitate de a inghiti totul". O tempora, o mores
Despartirea s-a produs brusc, crunt, dureros. Pentru mine era insurmontabil. Casa era pustie, locul ei gol, si o tristete si o durere fara margini pusesera stapanire pe sufletul meu. Insa a trebuit sa invat sa accept ceea ce s-a intamplat. Cred cu tarie ca ea nu a disparut decat din dimensiunea fizica si ca a mers in acel loc unde un filozof spunea ca se afla tot ce nu s-a nascut inca. Acolo ne intoarcem cu totii.
Legatura dintre noi este imuabila si sunt sigura ca intr-o zi vom fi din nou impreuna. Zburda, draga mea, asa cum iti place tie, pe pajistile vesnic inverzite Mai devreme sau mai tarziu, voi fi din nou cu tine. Te iubesc!
ANNA-BELLA - Bucuresti Ne-am intalnit intr-o seara rece, de toamna tarzie.
Un suflet mic, ratacit printre muntii de zapada si prin gerul c
