PNL-ul lui Crin Antonescu e ca fata împăratului din poveste căreia peţitori din toate zările îi oferă cufere cu nestemate.

Cum să nu te simţi cel mai important partid când PDL şi PSD îţi promit o guvernare comună şi susţinerea lui Crin Antonescu pentru prezidenţialele din 2014. Şi cum să nu fii arogant când, în ambele partide, atragerea liberalilor a devenit un subiect de discuţii şi motiv de zâzanie. Lui Vasile Blaga i se reproşează că nu a reuşit să smulgă, la negocierile din vară, o promisiune din partea lui Antonescu, iar liderul social- democrat Victor Ponta îşi pierde din susţinători pentru că a administrat prost relaţia cu Antonescu şi, în loc să şi-l facă prieten, l-a transformat în inamic politic.

Între PSD şi PDL, Crin Antonescu a ales, deocamdată, soluţia imorală, adică pe Dan Voiculescu. Traian Băsescu l-a adus pe Voiculescu la guvernare în 2004 pentru a trimite PSD în opoziţie. Crin Antonescu apelează la fostul informator al Securităţii, împotriva principiilor asumate de liberali de-a lungul timpului, pentru a rupe, cu ajutorul Antenelor, din electoratul de stânga în 2012 şi pentru a slabi partidul lui Ponta. Antonescu a refuzat atât PDL, cât şi PSD, iar o negociere cu Traian Băsescu este exclusă. Planul lui Antonescu este, probabil, să obţină acea poziţie în care orice partener de guvernare ar alege, să-i accepte condiţiile. De ce nu, chiar premiul întâi cu coroniţă. Valabil şi pentru PNL: ori faceţi cum vreau eu, ori plec.

Liberalii nu prea au luat în serios ameninţarea că guvernul din umbră va fi şi guvernul pe care partidul îl va susţine în 2012. Prin deciziile succesive în care şi-a impus voinţa împotriva dorinţelor liderilor importanţi ai PNL - echipa de conducere, guvernul din umbră şi numirea deputatului Mihai Voicu locţiitor al său, funcţie inexistentă în statut -, el a testat limitele partidului şi le-a demon