Exista destine emblematice pentru timpurile sumbre ale totalitarismelor. Sa ne gandim la Margarete Buber-Neumann, la Aleksandr Soljenitin ori la Nadejda Mandelstam. Recent trecuta in lumea celor drepti, Heda Margolius Kovaly a trait ambele cosmaruri absolute ale veacului al XX-lea: nazismul si comunismul. Nascuta intr-o familie evreiasca din Praga, Heda a fost deportata, impreuna cu sotul ei, Rudolf Margolius si intreaga familie, mai intai in ghettoul din Lodz, apoi la Auschwitz. Parintii ei au murit in camerele de gazare. Heda a supravietuit, si-a imaginat ca, revenita in Cehoslovacia postbelica, va trai intr-o lume democratica. Ca atatia intelectuali din Europa Centrala, Rudolf, care fusese deportat la Auschwitz si Dachau, a aderat, in 1945, la Partidul Comunist, visand si el la o lume noua, fara rasism si fara injustitie. Existau insa planurile lui Stalin de incorporare a Cehoslovaciei in noul bloc. Orice rezerva, orice opozitie era intolerabila. Fiul fondatorului Cehoslovaciei, ministrul de externe Jan Masaryk avea sa fie lichidat (simulacru de sinucidere), Cortina de Fier se cobora in chip asfixiant peste intreaga zona controlata de Stalin si servitorii sai.

Procesele-spectacol in „democratiile populare”

Rudolf Margolius, expert in chestiuni economice, devenea ministru adjunct al comertului exterior, o pozitie politica extrem de expusa suspiciunilor maniacale ale stalinistilor. Era epoca vanatorilor de vrajitoare, a competitiei dintre cele doua "lagare" (termen lansat de Jdanov la Consfatuirea fondatoare a Cominformului din 1947), se cautau tapi ispasitori pentru esecurile economice ale "democratiilor populare". Stalin exportase in Europa de Est nu doar o propaganda desantata, ci si un model de prigonire a "dusmanilor poporului". Mai intai liderii partidelor de opozitie, apoi chiar unii demnitari comunisti (in special cei cu o experien