O lege importantă pentru desprinderea de trecutul comunist a fost trântită de pământ în Parlamentul României.

Într-o mare discreţie, la sfârşitul lunii noiembrie, 95 de senatori din 105 prezenţi au votat împotriva unui proiect de lege privind interzicerea simbolurilor comuniste în România. Eu una am aflat de acest vot de la un fost deţinut politic stabilit în străinătate. 39 din cei 95 de senatori care au votat împotriva legii sunt membri PDL, 28 sunt de la PSD, 12 de la PNL, 7 de la UDMR şi 12 sunt independenţi. Doar cinci senatori au votat în favoarea legii.

Scorul obţinut la vot este, la prima vedere, de neînţeles pentru că, spre deosebire de Legea lustraţiei, această lege nu aducea nicio atingere diverselor funcţii publice sau, în subsidiar, unor conturi. Era o lege cu un caracter esenţialmente simbolic şi prin adoptarea căreia parlamentul ar fi avut ocazia să desăvârşească, chiar dacă la un nivel strict formal, condamnarea comunismului, clamată în urmă cu patru ani. În mod şocant însă, rezultatul votului relevă percepţii asupra doctrinei comuniste asemănătoare, până la identificare, ale celor patru partide politice parlamentare.

Fireşte, pentru electoratul de stânga, votul din Senat ar putea să nu pară atât de strident. Ba, dimpotrivă, ar putea părea chiar justificat, dacă este corelat cu ultimele sondaje de opinie care arată un ataşament mare, într-o evoluţie ascendentă, al românilor faţă de regimul comunist. Post-factum, Ceauşescu este considerat de mulţi un bun conducător, iar viaţa dinainte de 1989 este idealizată prin prisma faptului că atunci "toată lumea avea un loc de muncă asigurat".

Respingerea proiectului de lege s-a făcut, în mod cert, în asentimentul acestei categorii a electoratului. Ba aş spune că nici cei care nu cred că se trăia mai bine înainte de Revoluţie, dar sunt votanţi PSD, nu ar putea consi