România Liberă, în colaborare cu Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS), lansează astăzi o serie de interviuri cu studenţi români ai unor universităţi de elită din străinătate, care, după finalizarea studiilor, au decis să se întoarcă în ţară şi să participe activ la dezvoltarea României.
Primul interviu prezintă povestea lui Marian Staş. Acesta a plecat din România, în 1999, pentru a face studii masterale la Harvard şi mărturiseşte că a revenit în ţară pentru a contribui la dezvoltarea acesteia. De când s-a întors, a propus şi a condus proiecte pentru dezvoltarea sistemului de învăţământ, a publicat nouă cărţi şi peste 100 de articole, a realizat traininguri, tutorate, consultanţă, a ţinut cursuri în cadrul Universităţii Bucureşti, al SNSPA şi al Academiei Tehnice.
Vorbiţi-ne despre bursa pecare aţi obţinut-o la Harvard.
Fac parte din prima echipă de bursieri (1998-1999) a programului Kokkalis pentru Europa de Sud-Est şi Central-Răsăriteană, împreună cu o colegă din Grecia, un coleg din Ungaria şi unul din Bulgaria. Am aplicat şi am obţinut bursa. Ce a urmat a însemnat o transformare fundamentală pentru viaţa mea şi a familiei mele.
Începând din 1999, am început să-mi trăiesc eu viaţa în loc ca ea să mă trăiască pe mine.
De ce aţi decis să vă întoarceţi în România?
Pentru că îmi pasă ca ţara mea să fie cu totul altfel decât este acum. Şi pentru că pot contribui la transformarea sistemului nostru educaţional. În opinia mea, educaţia trebuie să fie, de departe, proiectul public numărul 1 în România în următorii 10-20 de ani.
Miza istorică este succesul sau eşecul României în condiţiile generate de dobândirea, pe 1 ianuarie 2007, a statutului de ţară membră a Uniunii Europene, iar focalizarea complexă şi de lungă durată a ţării noastre pe transformarea profundă a educaţiei pe toate palierele sale, într-o manieră fără prec
