Înzestrat cu un uriaş talent şi pentru comedie, şi pentru dramă. Un har special şi pentru scenă, şi pentru marele ecran, şi pentru televiziune. Marian Râlea va rămâne însă pentru totdeauna, vrea sau nu vrea, Magicianul. Generaţii de copii au crescut urmărindu-l, iar de sub aripile sale ocrotitoare şi-au luat zborul copii cu talent, astăzi actori la rândul lor. A reuşit să-şi lase chipul să treacă de la linişte la furie, de la seninătate la tulburare şi uimire, de la şoaptă la urlet tragic. Marian Râlea îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere, iar Jurnalul Naţional îi urează la mulţi ani!
“În fiecare an am sperat să fie mult mai bine decât în anii care treceau. Aşa că, sperând că lumea o să fie mai bună şi că nu o să fim puşi în situaţia să ne uităm urât unul la altul, în acest sfârşit de an îmi doresc din tot sufletul ca anul viitor să fie mai bun decât toţi cei pe care i-am trăit până acum. Ziua de 20 decembrie, după ce am părăsit casa părintească, a fost o zi în care mie mi se părea că muncesc mai mult ca oricând, aveam spectacole, filmări, repetiţii. Doar când am împlinit 50 de ani am reuşit să ajung, de ziua mea, acasă la mama. În acest an nu pot să stric tradiţia, aşa că astăzi voi fi la repetiţiile de la Teatrul Bulandra. Sigur că am un regret, acela că a mai trecut încă un an. Poate a fost un an cu succese şi cu împliniri, dar o să am sigur bucuria ca în anul care vine să mă gândesc la ce nu am făcut bine în 2010. Şi evident la ce mi-a reuşit.
Dacă ar fi să mă întâlnesc brusc cu adolescentul Marian Râlea, deşi ştiu foarte bine că iubeşte teatrul şi meseria de actor, deşi ştiu că pentru el viaţa este teatrul, l-aş ruga să înţeleagă cât mai devreme că teatrul nu este viaţa. L-aş lua deoparte şi i-aş spune: «Băiete, nu fă greşeala pe care am făcut-o eu, încearcă să ai o viaţă în afară de meserie». Dacă mi-am dorit un rol şi nu am apucat să joc? Si
