Elia Kazan şi David Esbjornosn au pus în scenă „Moartea unui comis - voiajor“, de Arthur Miller.

Elia Kazan

În viziunea multor actori americani, Elia Kazan a fost colaboratorul ideal: un regizor care încuraja actorii să improvizeze, să se simtă liberi şi să-şi depăşească propriile limite. „Am lucrat cu mulţi regizori, dar Kazan a fost de departe cel mai bun profesor de actorie pe care l-am avut. A fost singurul regizor care a reuşit să mă stimuleze, care reuşea să intre cu mine în rol şi aproape să joace împreună cu mine", spunea Marlon Brando, unul dintre actorii formaţi de Kazan. Deşi a realizat poate cele mai de succes spectacole ale anilor '40 - '50 (a fost cel care a semnat premierele spectacolelor „Moartea unui comis-voiajor" şi „Un tramvai numit dorinţă"), Kazan nu s-a considerat niciodată un mare creator de spectacole, ci doar un bun pedagog: „Nu mă pricep la muzică şi sunt depăşit de clasici. Sunt un regizor mediocru, dar am curaj, ştiu să vorbesc cu actorii şi să scot ce-i mai bun din ei" , mărturisea regizorul american într-un interviu.

David Esbjornosn

Ataşat de dramaturgia americană, David Esbjornson a montat multe texte de Arthur Miller, Edward Albee sau Neil Simon, dar primul lui mare succes se leagă de premiera piesei lui Tony Kushner, „Angels in America". În urmă cu câţiva ani, Esbjornson a montat „Moartea unui comis-voiajor" la Gate Theatre în Dublin, iar concluzia la care a ajuns regizorul american în urma acestei experienţe a fost că „această piesă nu poate fi smulsă din contextul în care a fost scrisă, pentru că limbajul e unul al anilor '40, şi de aceea cred că e o piesă datată. Dar, în acelaşi timp, o piesă ca «Moartea unui comis-voiajor» ne poate ajuta să înţelegem felul în care s-au schimbat societatea americană şi lumea în care trăim." „Cred că cei mai buni dramaturgi au avut simţul umorului şi că cele mai tragic