Banca de rezerve. Coşmarul oricărui fotbalist profesionist. Nu şi al lui Ole Gunnar Solskjaer, pentru norvegian scaunul de la marginea terenului a reprezentat drumul său spre legendă.
Povestea sa începe în Norvegia, unde, după cîţiva ani buni petrecuţi la Clausnengen, ajunge în prima liga, semnînd cu Molde. A impresionat încă de la debut, purtîndu-şi echipa, abia promovată în acel an, pînă pe locul doi graţie celor 20 de reuşite ale sale. După un nou an bun, a venit şocul.
United! United! United!
Sir Alex Ferguson prezenta în 1996 noile achiziţii ale lui Manchester United. Pe lîngă surpriza de la Euro 1996, cehul Karel Poborsky, şi unul dintre viitoarele talente irosite, Jordi Cruyff, se afla şi ceea ce părea a fi un puşti de 12 ani. United ratase transferul lui Alan Shearer, dar Ferguson miza pe un norvegian necunoscut.
Şi a avut dreptate. La numai cîteva minute de la debut, Solskjaer ridica Old Trafford în picioare. Condusă cu 2-1 de Blackburn, Manchester egala prin inspiraţia tînărului norvegian. A fost startul perfect pentru o cursă care avea să se termine doar la finalul carierei.
"The Baby-Faced Assassin!"
Iar evoluţiile bune au continuat. Adus ca soluţie de avarie pentru Andy Cole şi Eric Cantona, Solskjaer îşi făcea încet loc în viitoarea mare echipă a lui United. Presa engleză l-a numit "Asasinul cu faţă de copil". "Puştiul de 12 ani de la prezentare" cîştiga respectul tuturor celor care îl subestimaseră. A marcat 18 goluri în acel sezon, ajutînd United să cîştige un nou titlu în Anglia.
Tripla lui Ole
Momentul carierei este cunoscut de întreaga lume. Sezonul 1998/1999 reprezintă vîrful carierei atacantului norvegian. Manchester miza pe celebrul cuplu de atacanţi Cole - Yorke, dar Solskjaer reuşea să strălucească în continuare. Alte 12 goluri o ajutau pe United să te
