Participanţii la evenimentele din decembrie 1989 spun că „revoluţionarii“ au apărut precum ciupercile după ploaie, după ce au aflat că acest statut le va aduce multiple privilegii.

La Slobozia, Revoluţia a început în data de 22 decembrie, în jurul orei 9:00, când mai mulţi cetăţeni s-au adunat în faţa Judeţenei de partid pentru a răsturna liderii comunişti. După patru ore de scandări, revoluţionarii au preluat controlul Palatului, liderii PCR abandonând în mare grabă puterea. „Intrarea în Judeţeană era păzită de un militar înarmat. Mi-am luat inima în dinţi şi am mers la el. După câteva discuţii aprinse, i-am sugerat să îşi scoată căciula, să bage mitraliera sub haină şi să fugă prin intrarea laterală“, povesteşte Nicu Bunea, cel care a intrat primul în Judeţeana de partid, alături de Oliviu Vlădulescu.

Revoluţionari fără certificat

Comisarul şef Călin Măndică, la acea vreme locotenent major de Miliţie, evocă, la rândul său, după 21 de ani, momentul în care revoluţionarii au pătruns în sediul Judeţenei de partid. „Mi-l amintesc pe Nicu Bunea, de la Abator, când a intrat alături de Vlădulescu şi de regretatul Marian Sârbu în sediul Jedeţenei de partid“, spune comisarul şef Măndică. „Nicu Bunea a fost cu mine în balcon, chiar ne-am minunat de covoarele pe care le-am găsit în acele birouri“, îşi aminteşte şi Ioan Martin, un alt revoluţionar. După ce au pătruns în clădire, revoluţionarii au urcat în balconul Prefecturii şi au montat boxe pentru a se putea face ascultaţi în faţa mulţimii.

La câţiva ani de la Revoluţie, curiozitatea l-a împins pe Nicu Bunea să meargă la o şedinţă a revoluţionarilor, dar a rămas surpins să constate că nu cunoştea decât câteva persoane. „Era acolo o sală plină, însă din aştia nu cunoşteam decât vreo doi, trei. Foarte mulţi, care nici măcar nu au fost în stradă, au fost declaraţi revoluţionari din prima linie de