Cosmin Hănceanu, dublu medaliat cu bronz mondial, la individual şi cu echipa, are o viaţă simplă, care se rezumă la scrimă
Ieri, echipa masculină de sabie, medaliată cu bronz mondial, şi echipa feminină de spadă, campioană mondială, au fost premiate la AFI Cotroceni. Au primit cîte o plachetă şi multe vauchere pentru cumpărături în mall. A fost o ultimă recunoaştere a performanţelor realizate în acest an de scrima românească.
2012: un an dificil
Dintre sabrerii Rareş Dumitrescu, Florin Zalomir, Tiberiu Dolniceanu şi Cosmin Hănceanu, ultimului i-a surîs mai mult norocul în acest an. Hănceanu a urcat şi pe podiumul mondial de la individual, unde a cucerit a doua medalie, tot de bronz.
- Cosmin, cum a fost anul ăsta?
- A fost unul bun, foarte bun, deşi acum resimt toată oboseala acumulată în ultimele luni.
- Cum crezi că va fi anul următor?
- Unul foarte dificil.
- De ce?
- Pentru că, înainte de toate, în 2011 va trebui să calificăm echipa la Olimpiada de la Londra. Şi nu va fi deloc uşor. Ori prindem biletul direct dacă ne clasăm pe primele 4 locuri în ierarhia mondială, ori vom lupta pentru singurul care va mai rămîne la dispoziţie pentru Europa.
- Care este viaţa unui scrimer în vîrstă de 24 de ani, atît cît ai tu?
- Una aproape de maturitate!
- Dar scrimerii nu fac parte din categoria sportivilor longevivi?
- Asta a fost cu ani în urmă. Acum, perioada cea mai prolifică pentru un scrimer este cea între 25-27 de ani, poate 30 de ani. După aceea apar problemele de sănătate, încep să-ţi tremure genunchii.
"Care timp liber?!"
- De cînd practici scrima?
- De la zece ani.
- Şi pînă cînd te vezi duelîndu-te?
- Nu ştiu. Pînă cînd voi putea să fac faţă...
- Ce faci în tim
