Cel mai mic canton elveţian nu este faimos pentru mărimea lui, ci pentru că este gazda afacerilor de miliarde de euro ale marilor companii ale lumii. Vă spunem tainele bine păzite ale Zugului.
În iarna friguroasă a lui 2005, politicienii europeni se chinuiau gândindu-se cum să furnizeze căldură în milioanele de case ale continetului. A fost o perioadă proprice pentru gigantul rus Gazprom să bată palma cu firmele europene pentru construirea unui gazoduct de 1.200 km care se va întinde prin Siberia, Marea Baltică şi apoi coasta germană, ca din 2012 să încălzească casele europene. Cu o investiţie de 7,4 miliarde de dolari, s-ar putea crede că birourile companiei, denumită acum Nord Stream, se află într-un oraş mare şi aglomerat. Totuşi, firma îşi are sediul într-un orăşel mic din Elveţia, numit Zug, unde singura stradă pe care se pot face cumpărături este încadrată de un lac şi de crestele alpine, iar cel mai faimos produs este tortul cu cremă de lichior de cireşe. Zug poate fi uşor confundat cu un orăşel de provincie, deşi Ferrari-urile parcate ridică întrebări. „Este un oraş de ţară elveţian", spune Cristoph Eibl, directorul Tiberius Asset Management, care are biroul aici. „Nu se prea întâmplă nimic prin zonă."
Cam nimic, aşa e, dacă ignori afacerile de miliarde care se încheie în Zug. În clădirile scunde din oţel şi sticlă se tranzacţionează zăcăminte şi alimente din cele mai preţioase pentru omenire: minereuri de fier, grâu, cupru, cobalt, gaze naturale, petrol, aur, diamante, aluminiu. Poate că Londra, New York-ul sau Hong Kong-ul au zgârie-nori şi luminiţe. Dar puţine din gadgeturile sau maşinile noastre ar exista fără toate aceste tranzacţii care se fac din orăşelul european.
O firmă pe cap de locuitor
Zug este unul din cele 26 de cantoane ale Elveţiei şi are doar 115.000 locuitori. Totuşi, în or㬺el, sunt înregistrate mai mult d
