...acesta pare a fi, sintetizat poetic, blestemul care ne apasă, cel puţin în ultimii douăzeci de ani.

Şi, deşi provine dintr-o baladă cu răspândire în aproape întreaga Peninsulă Balcanică, versul se potriveşte, vai, cu precădere României. Suntem blestemaţi s-o luăm mereu de la capăt, pe dărâmătura a ceea ce a fost înainte; dărâmătură pe care, de altfel, tot noi am provocat-o. Cuvântul de ordine cel mai des invocat în asemenea împrejurări este „greaua moştenire": a comunismului adus de sovietici, apoi a naţional-ceauşismului, apoi a FSN-ului, apoi a PDSR-ului, apoi a CDR-ului, apoi a PSD-ului, apoi a alianţei D.A., apoi... ş.a.m.d. Iar soluţia celor care vin la putere este de a face tabula rasa din tot ce s-a făcut mai înainte.

Nu credeam că-n acest joc distructiv, când arunci, ca-n basme, pieptenul peste umăr pentru a-i distruge pe urmăritori, va intra un om altminteri nu prost şi cu un CV pe măsură, dl Daniel Funeriu.

Cunoscându-i cât de cât tactul şi pregătirea intelectuală, am rămas siderat când l-am văzut folosind vizavi de precedesorii săi la conducerea Educaţiei, dna Ecaterina Andronescu şi dl Andrei Marga, cuvântul „gaşcă", doar la câteva zile după ce o altă persoană cu un CV impresionant, dl Marean Vanghelie, susţinea că, citez cu triste delicii, „cred că am dat dovadă de o gaşcă din asta mai puternică, mai mare, care nu se numeşte doar gaşcă, se numeşte comunitate puternică în care putem să transmitem mesaje şi celor din ţară". Eu ştiam că-n ultimă instanţă puterea, când vine pe nepregătite, tâmpeşte, dar nici chiar aşa, dle Funeriu! Oare omologul dvs. din Franţa ar folosi asemenea caracterizări pentru cei cărora le-a succedat sau pentru, să zicem, rectorul Universităţii Louis Pasteur din Strasbourg, unde v-aţi dat cu brio doctoratul? Şi-apoi, referindu-mă strict la dl Marga, dacă-mi aduc bine aminte, dna cancelar Angela Merkel n-a ven