Potrivit depeşelor diplomaţiei SUA, Bucureştiul insista în 2008 să fie inclus în formatul de negocieri pentru soluţionarea conflictului transnistrean. În acelaşi an, SUA îndemnau europenii la cooperare cu Voronin.
Dorinţa Bucureştiului de a fi parte separată în procesul de negocieri este consemnată de un mesaj diplo-matic trimis pe 27 octombrie 2008 de secretarul de stat american de la acea vreme, Condoleezza Rice, după o reuniune a oficialilor din nouă state membre ale Parteneriatului Extins pentru Nordul Europei (E-PINE), la care participase inclusiv asistentul secretarului de stat pentru Europa, Dan Fried. Reuniunea, care avusese loc pe 2 octombrie 2008 la Vilnius (Lituania), se concentrase pe situaţia din Georgia, Ucraina, Belarus, R. Moldova, Irak şi Afganistan.
Conform telegramei, pe care
Rice a adresat-o ambasadelor americane din Chişinău, Copenhaga, Helsinki, Kabul, Kiev, Moscova, Oslo, Reykjavik, Riga, Stockholm, Tallinn, Tbilisi, Vilnius şi la reprezentanţa SUA de la sediul NATO, dorinţa Bucureştiului de a intra ca par-te distinctă în negocieri a fost evocată de Pilvi-Sisko Vierros, director politic în cadrul Ministerului finlandez de Externe, care a şi dezavuat-o subliniind că „participarea (României - n.n) trebuie canalizată prin (intermediul - n.n.) Uniunii Europene". Oficialul finlandez observa, de asemenea, că „influenţa Rusiei în Transnistria este în creştere şi se încearcă relansarea planului de federalizare din 2003". În aceeaşi şedinţă, şi subsecretarul de stat american, Dan Fried, se pronunţa pentru menţinerea formatului de negocieri 5+2 (OSCE, R. Moldova, Transnistria, Ucraina şi Rusia, plus UE şi SUA, în calitate de observatori).
Fried sublinia însă că R. Moldova nu ar trebui să se simtă obligată de partenerii săi externi să adopte un plan care ar avea efecte negative asupra ţării, referindu-se la memoran-dumul Kozak di
