Există coincidenţe şi există coincidenţe, ar spune un englez. Adică unele chiar nu pot fi explicate decât printr-o farsă a hazardului, în vreme ce altele confirmă o logică a mersului lumii, a destinului, o conjuraţie previzibilă a astrelor; în fine, mai sunt şi unele care bat la ochi şi miros a coterie, a mizerie levantină.
Eu unul nu prea sunt dispus să dau credit ideii de coincidenţă, cred că totul se poate explica într-un fel, mai în glumă, mai în serios. Apropo, linia asta dintre glumă şi seriozitate nu este nici ea foarte vizibilă uneori; ba am impresia că este cu atât mai firavă cu cât situaţia devine mai gravă.
Pare ambiguu? De acord. Pentru a ne lămuri, să luăm câteva exemple, unele mai vechi, altele recente de tot.
Reţin dintr-o carte a Alexandrei Tomiţă despre protocronism că una dintre "dovezile" întâietăţii româneşti pe plan mondial ar fi fost realizarea dirijabilului de către un oarecare D. Popescu, la începutul secolului al XX-lea. Cum nu am cartea la îndemână în acest moment, încerc să-mi reactualizez informaţia cu ajutorul sfântului Google şi singura sursă o descopăr... unde credeţi? În revista România mare. Coincidenţă? N-aş prea zice. Protocronism, revista Săptămâna, Vadim Tudor, România mare... mda, lucrurile se leagă.
Dar să spunem că am lua de bună informaţia. Să acceptăm că, într-adevăr, un lăcătuş pe nume Popescu ar fi inventat celebrul dirijabil, iar această ispravă şi-ar fi arogat-o mult mai celebrul azi, pe nedrept, conte Ferdinand von Zeppelin. Ei bine, şi dacă aşa s-ar fi întâmplat lucrurile, tot era în logica firească a bunului simţ ca dirijabilul să poarte numele uzurpatorului bietului Popescu.
Şi ştiţi de ce? Pentru că în 1968 a luat naştere una dintre cele mai mari formaţii din istoria muzicii rock, Led Zeppelin (in fotografie). Iar aceasta nu ar fi putut înregistra sub nici o formă piese precum Stairway t
