În fiecare an, după ce ninge şi zăpada se topeşte, vine vremea cea mai rea a Oraşului nostru, altfel iubit. Atunci, din păcate, ies la iveală lucruri care, pe sub zăpada curată, printre copacii înfloriţi sau frunzele ruginii sînt mai puţin vizibile: şi anume, murdăria şi precaritatea spaţiului în care ne învîrtim. Îmi pare rău s-o spun, dar nu mai e, de ceva timp, o plăcere să mergi pe jos prin Bucureşti. Doar dacă eşti adeptul esteticii derizoriului sau vrei să porneşti un studiu antropologic al marginalilor... În primul rînd, decorul însuşi nu e cel mai fericit cu putinţă, ci de-a dreptul bacovian: „negru profund, noian de negru“ („Negru“), sau, în cel mai fericit caz, gri. Străzile sînt pline de noroi, iar streşinile curg îngrozitor. În dreptul unora dintre ele scrie – ce-i drept – „Atenţie, cad ţurţuri!“ şi e pusă cîte o sfoară care să te facă să ocoleşti respectiva clădire. Dacă o ocoleşti, însă, trebuie să te dai jos de pe trotuar. Ca atare, intri, în mod automat, pe teritoriul de drept al maşinilor. Nu spun că maşinile ar fi atît de nebune încît să dea, cu sînge rece, peste pietonii ce înaintează, timid, pe marginea carosabilului. Doar că, pieton fiind, simţi o oarece teroare, de fiară ameninţată şi veşnic cu urechile ciulite, atunci cînd te mişti pe un teren nesigur. DE ACELASI AUTOR Listă de cadouri Mica doză de transcendent (Alte) filme de Crăciun Decembrie timpuriuE adevărat, poţi alege varianta trotuarelor, în ciuda avertismentelor afişate, aşa cum, de altfel, mulţi o fac. Totuşi, dacă urmăreşti ştirile, vei afla că au fost deja cîteva cazuri de persoane accidentate în urma prăbuşirii peste ele, în plină stradă, a unor fragmente de clădiri. Căci nu numai ţurţurii sînt periculoşi la casele din jur, ci şi tencuiala. De altfel, dacă te uiţi mai atent la multe dintre clădirile pe lîngă care treci, mai cu seamă în zonele centrale, vei vedea în ce stare de