Anul 1947 avea sa coincida cu desavarsirea tragediei comunizarii fortate a Romaniei. Partidele istorice isi pierdusera orice urma de influenta in sfera politicului, totul culminand cu desfiintarea Partidului National Taranesc, in vara anului 1947 si a instrumentarii, de catre comunisti, a procesului Maniu-Mihalache.
In calea sovietizarii complete a Romaniei ramanea un singur obstacol, acela reprezentat de monarhie, prin persoana Regelui Mihai.
Succesiunea tumultoasa de evenimente ce au marcat finele anului 1947 sunt surprinse cu acuratete de catre Mark Laszlo-Herbert, in cartea sa "Abdicarea Regelui Mihai".
Acesta face o incursiune in istorie si aduna laolalta "documente diplomatice inedite", telegrame de corespondenta din arhivele americane, britanice si franceze, reusind astfel sa creioneze perspectivele puterilor occidentale asupra luptei inegale dintre un regim totalitar, sustinut de URSS, si un monarh constitutional care incearca, cu disperare, pastrarea unui climat democratic.
Regele Mihai, care se bucura de larga adeziune a poporului roman, asa cum reiese din documentele ambasadelor straine la Bucuresti, era apreciat pentru fermitatea prin care a dus la bun sfarsit actul de la 23 august 1944, moment in care Romania "intoarce armele" impotriva Germaniei naziste.
Cu toata imaginea pozitiva pe care Regele o dobandise in randul marilor puteri occidentale, finele anului 1947 il va gasi lipsit de orice sprijin din partea acestora.
Vizita in Marea Britanie, prilejuita de participarea la nunta regala, din noiembrie 1947, avea sa ramana fara rezultate.
Regele Mihai va avea o serie de intrevederi cu reprezentanti, atat ai Marii Britanii, cat si ai Statelor Unite, in scopul dezbaterii situtiei critice in care se afla Romania, intrevederi care se vor caracteriza printr-o atitudine echivoca,
