Sărăcia este dominanta vieţii de la sud de Dunăre. Nu e greu să-ţi dai seama cum o duc vecinii noştri bulgari. E suficient să le traversezi ţara cu maşina, în drum spre Grecia, spre Turcia sau aiurea.
Chiar dacă drumurile lor naţionale nu trec prin mijlocul satelor, aşa cum, din nefericire, se întâmplă în România, le poţi vedea foarte bine gospodăriile. Multe case sunt netencuite, acareturile par a fi lăsate în paragină, iar pe la câte-o poartă nevopsită vezi maşini de producţie sovietică, înecate în rugină.
Cu toate acestea, bulgarii îşi cultivă pământurile. Până şi peticele de teren din spatele caselor sunt lucrate cu grijă. Poate aşa se explică de ce toate hotelurile din Bulgaria servesc la micul dejun roşii cu gust şi miros de roşii, castraveţi aşijderea şi ardei gras cum nu găseşti nicăieri prin hipermarketurile de la noi. Ştim cu toţii, la Bucureşti prinzi doar legume cu gust de hârtie, dacă n-ai pe cineva cunoscut care să locuiască la ţară.
Altfel, vecinii noştri din sud, de care deseori facem băşcălie, nu au foarte multe limuzine şi nici puzderie de case cu turnuleţe. Nici nu prea se înjură în trafic şi nici nu se duşmănesc „ca la carte", aşa cum procedăm noi. Asta cu toate că, teoretic, sunt mai expuşi influenţelor orientale.
Departe de a fi civilizaţi - în sensul occidental al cuvântului - bulgarii par a avea mai multă decenţă decât noi. Fură şi ei, indiscutabil, dar au ceea ce se cheamă „opritoare". Adică degetele opozabile de la membrele superioare. Acelea previn alunecarea mâinii pân` la umăr în avutul obştesc.Sigur, au şi ei drumuri recent asfaltate şi pline de gropi, lucrări de terasare prost executate, toate dovezi ale faptului că „sifonarea" banilor publici a ajuns să fie o profesie în zona Balcanilor.
Totuşi, bulgarii nu par să fi avut atâta tragere de inimă în distrugerea propriei ţări. Spre exemplu, pădurile su
