După ce nu şi-a mai putut permite luxul de a ţine instituţia şcoală, aflăm, chiar din gura şefului Poliţiei, că România se pregăteşte să nu-şi mai permită luxul de a ţine posturile comunale de poliţie. Pe bună dreptate, zicem noi. Prea începuseră să fie în cădere liberă violurile şi furturile de tot felul în mediul rural. Bătrânii, consecinţă a încăpăţânării de a nu fi vrut să rămână tineri toată viaţa, dublată de încăpăţânarea şi mai mare de a asigura grosul populaţiei satelor, aceşti nesăbuiţi consumatori de medicamente compensate, devalizatori, prin ricoşeu, ai bugetului statului, ca şi cum nu le ajungeau bolile cu care ne bat în permanenţă la cap, se plâng mai nou de prea multa siguranţă în care trăiesc (cine-i pune? nu să trăiască în siguranţă, ci să trăiască pur şi simplu!). Spun că trec zile întregi, chiar săptămâni bune, în care se întâmplă ca nimeni să nu le prăduiască banii de înmormântare de sub pernă. De aici şi numărul mare de înmormântări. Ia să nu fi avut ei parale, le mai dădea mâna să se ceară pe lumea cealaltă?! Făra nimic în portofel nu prea poţi porni într-acolo!
Vacile, ca să vorbim şi de populaţia minoritară a satelor, nu mai vor să producă lapte, în semn de protest faţă de lipsa de consideraţie cu care le tratează hoţii. Taman când se învăţaseră cu adrenalina şi cu apariţie pe prima pagină a tabloidelor! Nemaibăgându-le jefuitorii în seamă, nu le mai bagă de fapt nimeni!
Caii îşi rod îmbufnaţi zăbalele, pe motiv că tâlharii le-au întors spatele. Ei tot bat şaua, dar aceştia au virat-o cică spre politică. O fi mai profitabil furatul acolo, dar nu se compară în materie de romantism cu nopţile în care dai iama într-o herghelie de iepşoare!
Curcile şi bibilicile nu mai ştiu ce să creadă! Abia ce prinseseră gustul aventurii, aşteptând cu emoţie şi interes să fie înşfăcate de nişte mâini dibace de pe c
