… in cazul in care nu ati aflat inca, cunoscutul, talentatul si mai mult decat simpaticul scriitor Ioan Grosan a semnat in tinerete un angajament de informator cu Securitatea, primind numele de cod “Radu Greceanu”. Evenimentul s-a petrecut in armata, la presiunea CI-stului si – conform atat propriilor declaratii cat si datelor existente la dosar – informatorul Greceanu nu s-a remarcat printr-o activitate deosebit de spectaculoasa in timpul facultatii, intrerupand, dupa terminare, orice colaborare. Ultima tentativa de reactivare a lui Grosan a avut loc chiar la sfarsitul lui ‘89 – si aceea soldata cu un esec.

Detaliile le puteti gasi aici:

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Scriitorul_Ioan_Grosan-file_de_Securitate_0_415159143.html

Nimic spectaculos, asadar: un tanar in armata, speriat ca ar putea pierde facultatea din cauza unui unchi fugit in America, simpatizant legionar, cedeaza si semneaza. Isi revine, insa, inainte de a se afunda definitiv in malstina, si-si vede de treaba – ba inca si cu asuora de masura. Ce este, asadar, deranjant? Pai, in primul rand tacerea. De ce cu exceptia unor nenominalizati “prieteni din Maramures”, scriitorul n-a simtit niciodata nevoia sa se spovedeasca public sau macar apropiatilor (Catzavencilor y compris), mai cu seama ca nu era nimic cu adevarat serios? De ce cand Ziua pornise o campanie de declaratii pe propria raspundere a lipsei unor angajamente cu Securitatea in randurile angajatilor si colaboratorilor sai (Ioan avea pe atunci rubrica permanenta, daca va mai amintiti), n-a profitat de ocazie?

Habar n-am. Poate ca de vina e o rusine inexplicabila, speranta ca “nu se va afla niciodata”, etc. Nu stiu, nu judec. Constat doar. In volumul “Trenul de Noapte“, publicat parca taman in ‘89, cea mai buna povestire mi s-a parut a fi una intitulata chiar asa “Spovedania“. Astept ca macar acum Ioan Grosan