Ex-drummer e genul de film de la care se iese din sala cind stomacul e sensibil. Sau se intoarce privirea in alta parte. Trei handicapati din Flandra ii cer unui scriitor faimos din Flandra sa cinte la baterie in formatia lor care va tine un singur concert o singura data. Unul are un brat teapan, altul n-aude, vocalistul e bilbiit si bate femei. Hadicapul scriitorului, care ne povesteste intriga uitindu-se direct in camera, ar fi ca nu prea stie sa bata in tobe. Premisa e o idee prea buna pentru a proveni din real (e dupa romanul omonim de Herman Brusselmans), de unde garda pe care ti-o iei inca de la inceputul filmului extra-extrem despre punk, defecte si greseli biologice, oameni care n-ar trebui sa se inmulteasca, pentru a cita o replica a mega-lucidului scriitor-personaj Dries. Barbatul cu capul pe umeri se combina baterist de dragul inspiratiei pentru un viitor roman, in vreme ce ei merg pe generic cu bicla data din filmare inapoi; vedem cu cine s-au batut pe drum spre Dries. Era un sofer de autobuz, la o cedeaza trecerea. Regele Balduin al Belgiei a murit in 1993. Koen de Geiter (pronutat Heiter cu cel mai flegamtic "h" posibil) ras in cap bataus neo-nazist vocalistul trupei The Feminists, pentru ca patru handicapti sint la fel de inutili ca patru feministe, citat din scriitorul lucid Dries. Koen de Geiter (h) apare in apartamentul lui cu capul in jos, camera probabil agatata de tavan; Dries il urmareste, sugind din tigara absorbindu-i vertiginos potentialul de personaj transgresiv, trainspotting dar mult mai rau, ceva care poate ca exista, iar daca nu, atunci poate fi cu siguranta imaginat. In roman, Brusselmans isi caracterizeaza fiecare personaj printr-un handicap, o schema dezvoltata pornind de la caracterizarile clasice prin ticuri, sintagme repetitive, idei si potential de actiune. Fata frumoasa vertiginoasa, prietena scriitorului Dries, il intreaba de ce