Sunt prea stresat, tensionat şi nerăbdător în momentul în care scriu acest articol pentru a mă putea concentra asupra unui subiect serios. Sunt în toiul unui concurs de care depinde în mare măsură modul în care voi traversa criza. Prin urmare, permiteţi-mi să rămân în zona micilor speculaţii pe marginea unor teme care nu sunt la zi.

Nu voi scrie, deci, nici despre sărăcia care ne aşteaptă, nici despre guvern, nici despre FMI, nici nu vă voi mărturisi dacă regret că am votat cu Băsescu (poate regret, dar sigur nu regret că nu am votat cu Geoană), nici măcar despre retrogradarea echipei Poli Iaşi în Divizia B, acolo unde îi este locul şi de unde va mai ieşi, dacă dă Domnul, în următoarea campanie electorală, când primarul va mai avea nevoie de susţinerea suporterilor.

Completând un CV în format european, am dat peste o rubrică banală pentru alţii, care m-a pus în încurcătură. Îmi cerea să precizez care sunt abilităţile mele tehnice. M-am uitat peste unele modele: unii oameni depanează aparate electrocasnice, alţii se pricep la mecanică, alţii au hobby-uri încă şi mai meticuloase. Eu unul am stat şi m-am tot gândit şi, ca să fiu sigur că nu-mi scapă nimic, mi-am chestionat şi soţia. Da, a rezultat clar: nu mă prea pricep la nimic în domeniul ăsta. Aşa că am scris sincer: "Nu am". Nu ştiu să repar aspiratorul, calculatorul (nu mă pricep nici să-mi instalez Windows-ul), nici să demontez broasca de la uşă, dacă e nevoie, nu ştiu să schimb garniturile la robinet, nu sunt în stare să înlocuiesc plăcuţele de frână la maşină, nici măcar nu ştiu să completez lichidele consumabile sau să schimb ştergătoarele. Nu pun parchet, nu montez geamuri, nu tencuiesc, nu pun gresie, faianţă, nu mi-am izolat singur pereţii.

Când îmi pică vreo priză chem un electrician, când îmi picură vreo ţeavă găsesc un instalator şi tot aşa. Singur nu sunt în stare