Şiria, comuna unde Slavici a văzut pentru prima oară lumina zilei şi a cărui nume continuă să fie strâns legat de localitatea aflată la o aruncătură de băţ de oraş, pare că l-a dat uitării pe cel care a trasat harta pe unde Sămădăul îşi plimba turmele.

Vremurile au făcut în aşa fel încât Slavici să nu aibe un loc al său. Casa unde scriitorul arădean s-a născut nu mai există, iar şirienii nu i-au dat nici măcar o stradă celui care a dat literaturii române o pledoarie pentru viaţa liniştită şi cumpătată.

În curtea casei familiei Slavici s-a ridicat poşta, singura amintire a acesteia fiind placheta comemorativă, unde, din când în când, mai mult de ochii lumii, oficialităţile mai depun o coroană şi atunci, doar când la mijloc e vreun eveniment important. Nici măcar primarul Şiriei lui Slavici nu este sigur că acolo, odată, scriitorul s-a născut.

Macheta casei în care scriitorul s-a născut

„Din păcate, nimeni nu prea ştie excat unde era defapt casa părintească a lui Slavici. Cei care mai ştiau poveşti despre Slavici şi despre casa familiei, nu mai sunt. Cu ajutorul lor s-a reuşit reconstituirea unei machete a imobilului”, spune Valentin Bot, edilul comunei.

Slavici vizitat de deţinuţi

În goana după avuţie, şirienii au şters cu buretele aminitirea scriitorului, oferindu-i doar un colţ într-un conac nemţesc, unde călătorul îşi mai poate aminti că Slavici a fost înainte de toate, arădean.

Pe uliţa principală, la poalele dealulului unde cetatea Şiriei îşi face veacul, Muzeul Memorial Ioan Slavici îşi împarte camerele cu un alt şirian, compozitorul Emil Monţia. Cu toate acestea, şirienii nu se fălesc cu Slavici, iar drumeţii care calcă pragul comunei nu se încumetă să-i facă o vizită. Din cele 30 de camere ale conacului, amintirea scriitorului a fost pusă la păstrare doar în patru încăperi.

Camera de lucru a sciitorul