A îmbrăcat pentru prima dată o uniformă la vărsta de 15 ani şi a rămas fidel armatei. A fost comandant al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă din Buzău până în 2008.
Colonelul Constantin Ene a ales armata la începutul adolescenţei, când pentru mulţi copilăria încă nu s-a sfârşit. A luată această decizie fără să se gândească nici măcar o secundă la ceea ce însemnă cu adevărat viaţa cazonă şi din acest motiv s-a adaptat cu mare greutate.
„Sunt în armată de la vârsta de 15 ani. Atunci am intrat la Liceul Militar. În clasa a VIII-a când am fost întrebaţi unde vrem să mergem, am spus Liceul Militar. Nici acum nu ştiu de ce am zis asta. Eram şapte inşi care doream să mergem acolo. Dintre ei doar eu am reuşit. M-am integrat foarte greu. Nu puteam să mă obişnuies cu acel regim", spune colonelul Ene.
Una dintre cele mai mari satisfacţii ale acestei cariere de peste 30 de ani este aceea că la un moment dat a avut în subordine oameni care i-au fost şefi cu ceva vreme în urmă. Unul dintre aceste momente memorabile a fost atunci când a revenit în Galaţi.
„Mi-am început cariera tot în Galaţi. După ce am absolvit Academia, am revenit comandant la unitatea la care îm începusem cariera. E o chestie de satisfacţie. De-a lungul timpului, am avut plăcearea să am în subordine foşti comandanţi, cel din liceul militar, comandantul din şcoala de ofiţeri, directorul de balistică din şcoala de ofiţeri", spune Constantin Ene.
Aşa cum era de aşteptat, după o astfel de carieră, amintirile sunt multe şi importante. Dintre acestea, reprezentative sunt cele din perioada începuturilor când condiţiile din armată erau extrem de grele.
„În decembrie, stăteam în cort cu o echipă de servanţi. Nu aveam cort special. Pe post de pernă foloseam o bucată de lemn, pe care o băgam într-o sobă îngropată în pământ şi astfel îmi ridicam un pic pătura. Mâncam la grămadă cu
